Mori de apa… Mori de vieti…

Nu stiu daca nu cumva ploile astea prabusite peste noi nu amintesc sau nu prevestesc ceva. Nu stiu, nu cred ca sunt printre cei care (mai) stiu sa le asculte. Ma gindesc insa la posibilele consecinte… vizibile. Morile de apa sunt pesemne foarte obosite acum si si-au chemat in ajutor morile de vieti. Asta dupa ce vor fi fost refuzate, cred, de morile de viata sau de vint!… Cum as putea intelege altfel ducerea poetului Mircea Micu? Am bagat de seama asta tirziu, recunosc. Probabil simturile-mi si, vai, da!, interesul mi s-au mai tocit si recunosc… As da vina insa tot pe morile de viata din moment ce am fost mai atent la un suicid egoist decit la plecarea asa de discreta spre cenusa a unui poet! Si ma judec fara a constata din nou, sablonard, ce si cum a vazut lumea! Mircea Micu era din stirpea, din timpul, unora deveniti, pe nesimtite si cu nesimtire, deodata, batrini, prafuiti, trecuti la index, odata cu cele petrecute acum vreo douazeci de ani: Nichita, Marin Sorescu, Adrian Paunescu, Fanus Neagu, Gheorghe Pitut, Grigore Hagiu, Cezar Ivanescu. Mai despre toti, sau cu toti, am lasat ceva semne pe aici prin blogolume (in care si el isi gasise un tirziu si linistit si neterminat refugiu), amintindu-mi, poate,  inconstient de acele savuroase Intimplari cu scriitori! gasite in nu stiu ce anticariat!… Mircea Micu? Poetul? I se parea ca-i nemuritor si mai apoi, cind incepuse sa miroasa a batrin era inspaimantat privindu-si fotografia de copil… apoi a devenit… Miere si fum. Si cuvinte emotionate care se vor, se cer, citite… Fara umilinta!… Mircea Micu Mircea Micu Amintirea morilor de apa Masinaria morilor de apa, Biserici parasite de atei O mai aud in somnul meu cum sapa Si incaruntesc de dorul ei. Era asa: o roata lenevita De luna si de lemnul ei incins Pe care ochii astazi o evita Timpanul nu-i percepe ritmul stins. Intram nedumerit si mirosea A lemn batran si-a pulbere de grau Si ca sa nu ma vada nimenea Ma ascundeam in saci pana la brau. Dantelarii de roti, jgheaburi sublime Cu zgomot surd, ca zumzetul de stup Si morarita cu miscari delfine Insinuanta-n firavul meu trup. Si se intra asa, pe nicaieri Prin geamurile mici, ca niste guri De crapi batrani ce-au vrut sa moara ieri Si-au invadat paraiele-n paduri. Din tot ce stiu atat imi mai rasare: Zgomotul surd, dantelarii rapace. Si morarita cu sfanta revarsare A sanului ce-n clopot se preface. Servus, Blogolume! Gabi Hulea chiar are ceva de spus! Gabriela ne intoarce spre Helios gindind la Ilie… O… reconstituire gasesc la Ioan!  Lollitta imi trimite gindul la pasiuni, neaparat rosii!  ;) Copilarii si jocuri intr-un proustian oracol, la Gala… Un antivirus te poate intoarce la… tine si la ale tale, ma incredinteaza Ana… O mintuire compromisa, la unchiu' Vania ;) Serban, despre incredibila, paradoxala realitate din… colivii. Ce poate dezveli o femeie, se-ntreaba Angela… Despre-o intilnire liberala aflu de la Lilick… Cody are o intrebare nu tocmai… retorica ;) Ginei ii impartasesc revolta… Nu, scoala nu-i de… vara! P.S. Muzichia lui Augustin Fratila, dus si el si… uitat… pe versuri de Mircea Micu…