Thursday, August 13, 2020

Niste oameni normali

Ma uit la fotografia asta si ma gindesc ca in politica romaneasca nu am mai vazut de mult o imagine memorabila. Si cind spun memorabil nu ma gindesc la pumni, suturi in fund sau pahare cu apa azvirlite in fata. Vad, in sfirsit, trei oameni normali: Antonescu, Geoana, Iohannis. Trei barbati frumosi, tineri, drepti la stat care si-au asumat gestul de a se inhama impreuna la scoaterea Romaniei din fundatura in care se afla acum, economica, sociala, morala. Trei oameni care au si determinarea si fata necesare pentru a ne reprezenta, pentru a nu ne face de ris. Mai mult, zilele astea am vazut citeva intimplari care fac parte din acelasi spectru memorabil. La Stirea Zilei, i-am vazut pe Varujan Vosganian si pe Adrian Nastase purtind un dialog civilizat la finalul caruia si-au daruit carti, ai caror autori sunt. Si m-am intrebat in ce context si la ce gesturi cu… carti l-am putut vedea pe Traian Basescu? Apoi la Tirgu Mures am vazut lansarea cartii lui Mircea Geoana, Incredere, la care Mircea Dinescu, da, tocmai el, a gasit de cuviinta sa spuna – referindu-se la campania electorala si la carte – asta: Fiecare a venit cu o biografie atat de incarcata si atat de nenorocita din aceasta tara, incit, revenind la atmosfera din orasul dumneavoastra, eu simt nevoia ca presedintele Romaniei sa fie un domn. Si am sentimentul ca Mircea Geoana indeplineste aceasta cerinta, cu atat mai mult cu cat va fi inconjurat de alti domni. Ma refer la Crin Antonescu , la domnul Johannis. Este aproape un miracol ca Romania va avea un prim-ministru german. Este o chestie absolute uluitoare, de necrezut. Nu se putea in Romania acum 10, 15, 20 de ani. Iata ca se poate acum. Faptul ca in Romania, cand o sa vina doamna Merkel, putem auzi vorbind limba lui Goethe in Palatul Victoria, este un lucru care tine de domeniul fantasticului aproape. Sigur ca este un cosmar pentru Traian Basescu, e ca un desen animat. El a recunoscut odata ca nu mai citeste nicio carte, fiind tot timpul plecat pe valuri nu avea cum sa tina cartea in mina, pentru ca ii jucau literele in fata si a spus ca el nu se uita decat la desene animate. Eu ii doresc sa vada acest superb desen animat in care doamna Angela Merkel va vorbi cu Johannis in limba germana. Acum citeva zile, pe o scena la Brasov, i-am vazut pe Antonescu si pe Geoana ridicindu-si in fata multimii, miinile impreunate in semn de victorie. Apoi, la Timisoara, azi, am privit spre un alt moment mirabil: un liberal, un social-democrat, un minoritar si doi taranisti (Antonescu, Geoana, Iohannis, Gheorghe Ciuhandu, Radu Sarbu) la aceeasi masa, semnind un simbolic Pact pentru Timisoara. Bineinteles ca acest nou gest politic, in premiera, a trezit umorile portocalii ale ultrasilor lui Basescu, depasiti cu mult de cursul evenimentelor si iesiti, din lipsa de altceva, sa se afirme peste noapte (culmea anacronismului!) ca unici reprezentanti ai anticomunismului autohton, si nu oricum, ci asa cum stiu ei mai bine si mai argumentat, cu huiduieli, imbrinceli, pumni sau… in functie de unghiul de filmare, cu dosuri de palma. Bineinteles ca atit Geoana cit si ceilalti au pacatele lor dar vad ca, dupa 20 de ani, acestia sunt, in sfirsit, dispusi sa actioneze matur, dincolo de orgolii si false conflicte doctrinare. De partea cealalta vad un presedinte ambalind o armata fanatica care nu stie sa piarda, care nu are cultura dialogului si care, in loc sa incerce macar sa participe demn la mersul lucrurilor, face jalnica dovada a contrariului a ceea ce clameaza din gura de sarpe fiind retrograd, impotriva civilizatiei, a dialogului, a democratiei. Cred ca nu ma insel spunind ca asist la momentele maturizarii si cernerii peisajului politic romanesc. Dupa 20 de ani, cred ca de acum politica va fi mai altfel, si in orice caz, mai cu staif, mai cu… carte! Cei trei din fotografie reprezinta trecerea la alta generatie, la alte mesaje, mai aproape de politica profesionista, occidentala. Incerc totusi sa fiu prudent in ce spun si trag nadejde ca gindurile astea ale mele nu vor fi contrazise peste un timp de manifestarile golanesti, clientelare, ale unor sfertodocti si parveniti precum cele ale acelora de care acum cred ca ne despartim definitiv. Sper ca oamenii astia sa ramina si sa se comporte normal mai departe si sa atraga normalitatea dupa ei, sa isi asume pina la capat sansa unica pe care, in conjunctura actuala, o au. Sper ca poza asta sa nu fie doar una de album sau de revista… glossy! P.S. – Johnny Raducanu, fiindca azi e ziua lui si fiindca are normalitatea bucuriei si tristetii, stari pe care le-am putea regasi… La Multi Ani astfel, Maestre! 45.655651 25.610800 About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Like this: Like Incarc... Related

Sunday, August 2, 2020

Imi ninge

De azi noapte imi ninge. Pe blog. Nu stiu cit va mai dura, la un moment dat mi-am facut griji… Nu stiam unde este butonul on-off si nici daca as fi stiut nu cred ca ar fi fost bine sa il actionez. Naiv, iluzionat, infierbintat, entuziasmat si efervescent am lasat lucrurile asa, sa vad ce poate sa se intimple si pina cind. La o adica o sa imprumut de prin vecini o lopata, o matura, ceva, sa-mi deszapezesc blogolumea. Si daca nici figura asta nu o sa tina o sa las vorba ca ultimul sa stinga lumina. Daca nu, nu-i bai, oricum o sa se stinga singura