Thursday, April 11, 2019

Va contrazic: si VOI puteti face cozonac

Buna seara, daca ati avut timp sa treceti pe aici. Indrazniti sa faceti cozonac, va promit eu ca va reuseste din prima. Priviti intai ce putine ingrediente sunt necesare pentru 2 cozonaci. Haideti, ca puteti, doar sa vreti! Ingrediente 100 g unt 50 g drojdie ( sau 2 pliculete de drojdie uscata) 100 g zahar 200 ml lapte un varf de sare 600 g faina (cat sa se dezlipeasca de pe maini) nuci pisate, mac, zahar pudra vanilat pentru ornat si miere pentru uns deasupra Pregatire Topesti untul in cratita la foc mic, il lasi sa se racoreasca Amesteci in bolul de framantat ouale, sarea si drojdia pana se omogenizeaza Torni zaharul si laptele in untul fierbinte ( in acest fel, scade si temperatura untului) Adaug amestecul acesta de unt cu lapte si zahar peste cel din bol, cu drojdia Pui faina si framanti un aluat moale, care sa nu se lipeasca de maini. Acoperi bolul cu aluatul si-l lasi o ora la crescut (isi dubleaza volumul) (Poti adauga stafide, framantand inca un pic, pentru a le integra in aluat) Imparti aluatul in 2 bile, si fiecare bila, in 2, din nou. Le intinzi cu sucitorul (foaie) si le ungi (nu si marginile) cu umplutura de mai jos Rulam foile, apasand usor marginile, sa nu iasa umplutura. Impletiti cate doua astfel de rulade, le asezam in formele de cozonac tapetate cu foaie de copt, si-i mai lasati o ora la crescut. Inainte de a-i baga la cuptor, la temperatura medie, ii ungeti cu ou batut (ii puteti presara cu mac). Cuptorul sa fie preincalzit. Dupa ce-i scoateti din cuptor, ii lasati sa se racoreasca putin, si-i scoateti din forme. (Pentru prima oara, ii voi unge cu unt topit dupa ce se vor raci complet, si-i voi pudra cu zahar, e posibil ca untul acesta sa le impiedice uscarea. Daca nu vreti aceasta, pudrati-i si fara unt) Umplutura nuci pisate 4 linguri cacao 5 linguri zahar arome sau 300 g mac macinat 250 ml lapte 3-4 linguri zahar 1 esenta vanilie (Fotografia este din primavara, o voi inlocui marti, cand voi face si eu cozonaci dupa aceasta reteta. Cea de-a doua umplutura, o folosesc si eu pentru prima data.) Indrazniti sa-i surprindeti pe cei dragi, facandu-le cozonaci, va promit ca va vor reusi.(Nu stiu exact cine dintre voi, dar folositi din retetele mele, mai ales pateurile cu ciuperci si negresa de post cu mere. De ce n-ati incerca si cozonacii acestia?)

Va provoc!

 Buna ziua, ce mai faceti? Bine ati venit pe la mine. Pana acum 2-3 ani, nu citeam nici eu cu voce tare. Daca as avea o memorie buna, poate mi-as aminti ca nici nu concepeam aceasta idee, posibil s-o fi luat  si eu in deradere. Sa lamurim, numai de dragul cuvintelor scrise, cum de am ajuns sa le sonorizez cu incantarea de acum. Il citeam pe Nichita Stanescu (am mai spus-o) si simteam ca nu “cad” bine pe rima, ca-mi scapa intreg sensul, intreg lirismul unui vers, doar pentru ca nu-l citeam cum fusese, delicios de jucaus si inteligent, scris. Suparata pe mine, atunci cred ca am deschis pentru prima oara gura, din respect pentru autor si pentru poezie, pentru opera, pe de o parte, si pentru inteligenta mea, pe de alta. Am descoperit razand, si cu duiosie, muzicalitatea, haiosenia, poate, sau profunzimea acelor versuri. Am continuat cu Gellu Naum, il ador! Cu Orbitor-ul lui Cartarescu. A devenit jocul meu preferat sa vocalizez bine dintru inceput cuvinte noi, adeseori foarte complicate, neseparate intre ele prin niciun semn de punctuatie. Sunt raraita, iar cuvintele care contin in ele cate 2-3 r-uri, imi dau cel mai mult de furca, iar asta ma amuza, ma binedispune sa le dovedesc. Sunt z-uri si j-uri intr-un acelasi cuvant, rostirea lor nu e intotdeauna facila, cum se intampla in cazul lecturii intim e, “tacute”. Sunt fragmentele acelea lungi, care cuprind citate, sunt traduceri mai pretioase decat scriitura originala, ce incantare!, sunt domenii, idei si termeni cu care mintea mea nu s-a intersectat inca. Numele si cuvintele in limba latina sau cele arabe, unguresti, scandinave, s.a., imi place la nebunie sa intuiesc cum se pronunta corect. Este graba entuziasta de a citi totul deodata, nu doar fraza, nu doar capitolul, nu doar cartea, ci toate cartile pe care le ai, si pe cele pe care stii ca le vei avea. Bun. Am explicat, probabil pentru ultima data, determinarile mele de a citi cu voce tare. (Scuze, s-a dedus din text ca n-am fost niciodata, dar niciodata, tentata sa citesc astfel, genurile literare precum policier, thriller, romance, science fiction? Daca nu, confirm prin aceasta paranteza.) Acum, va provoc sa va bucurati si voi de jocul meu preferat: lectura cu voce tare. Rostiti urmatoarele: - criterii autoritative pentru rationamente viitoare - sistem prepozitional de morala - legalismul romano-catolicismului medieval, moralismul puritan al altor curente occidentale si relativismul moralei situationiste moderne - “De vrei sa stii daca grecii au inteles ca Binele suprafiintial si anonim transcede intelegerea, stiinta si orice alta realizare, citeste lucrarile pitagoreilor- Pantaenetos, Brotinos, Philolaos, Charmidas, si Philoxenos- care sunt dedicate acestui subiect; acolo vei gasi expresii identice cu cele pe care le intrebuinteaza marele Dionisie in a sa Teologie mistica… Si Platon a inteles transcendenta Dumnezeiasca.” In incheiere, va asigur ca inca ma mai balbai cateodata (mai ales sub influenta cofeinei) si ca nu sunt nici eu cititorul cu voce tare ideal. As vrea insa sa ajut intr-o zi cuiva caruia i-a slabit sau chiar si-a pierdut vederea, cu o lectura a cartilor sau ziarelor/ revistelor sale preferate. Am convingerea ca n-as dezamagi. Daca Dumnezeu va randui… (foto: Lucian Marginean)