30.Ca de sarbatori

Am aflat ca in Romania se inchid scolile saptamana asta pentru ca sa nu mai plateasca profesorii. Eu mai am o saptamana, tot aia e. Multa lume pleaca acasa weekend-ul asta. Va fi si mai pustiu de miercuri. Tot iesim in oras sa ne intalnim si sa ne luam la revedere. Orasul e urat. Au pus cateva becuri pe alocuri. Au doar o zona centrala pietonala care e mai impodobita, dar nici macar cat pe Stefan cel Mare. Mai vezi cate un brad, cateva ghirlande. Ba chiar pe la ora 2 noaptea, opresc instalatiile ca sa nu consume curent. Si asa nu mai e lume pe strada si nu are cine sa le vada. In ce priveste scoala, singura concluzie la care am ajuns e ca distanta intre a citi, a invata, a memora si a sti este mult mai mare decat credeam eu ca este. Este prima data cand nu vine mos Nicolae. Imi aduc aminte de anul trecut, cand a venit mos Nicolae la camin, ) Nu va veni nici mos Craciun. Era si timpul. Imi aduc aminte de aftershave-ul pe care il primea tata de fiecare data. Vacanta de iarna la 15 grade, pe ploaie, e doar inca o zi din toamna asta lunga. Cei cu care stau aici, fie pleaca acasa, fie stau linistiti in Lisabona. Nu mai merge nimeni pe nicaieri. Este o excursie la Madrid in ianuarie, dar nu am nici o tragere de inima. Altii sar in sus de bucurie cand se vad in Madrid; pentru mine sa spun Madrid e ca si cum as spune Lisabona, sau Iasi, sau Bucuresti. Nu imi pare special, e doar altceva(cum au zis cei care au fost: ziua asfalt, muzee, tigani la cersit si parcuri, noaptea, lumini multe). Am auzit ca cineva vrea sa mearga in Marakech, in Maroc. Aici as merge sa vad ceva care e cu adevarat diferit de acelasi asfalt european de Madrid, cu tablouri de Picasso atarnate pe garduri. Franceza are alt farmec si ma bine dispune cand o vorbesc. Share this: Facebook