Din ziua aceea Carmen se aseza in fiecare dimineata la aceeasi masa,asteptandu-l pe Victor.Spera ca intr-o zi va veni.Nu intelegea ce se intamplase atunci cu ea.Credea ca atunci cand il va vedea va afla cauza nelinistii ei.Dupa un an,Carmen a renuntat sa mai spere ca-l va vedea vreodata pe Victor,asa ca s-a hotarat sa nu mai mearga in ceainaria aceea. Trecusera trei ani de cand nu mai fusese in ceainaria in care-l cunoscuse pe Victor.Intr-o dimineata,in timp ce se indrepta cu o colega spre facultate,a ajuns in locul in care candva isi savura ceaiul.Acum era un magazin cu jucarii de plus.Isi parasise colega si se hotari sa intre.Isi alesese un ursulet mare de plus si se duse sa-l plateasca.I se parea cunoscut omul de dincolo de tejghea,dar nu reusea sa-si aminteasca cine era.Plati ursuletul si se indrepta spre iesire.Era aproape de usa cand,se intoarse brusc. -Victor?!Nu-mi vine sa cred ca te intalnesc din nou,aici…De ce ai fugit in ziua in care ai dansat cu mine?Stii..eu.. -Imi pare rau,spuse Victor repede. -Victor,acum imi dau seama..m-am indragostit de tine…Un an de zile am baut ceaiul la aceeasi masa,gandindu-ma la tine si asteptand sa vii. -Si eu eram atunci indragostit de tine,insa acum e prea tarziu. -Dar Victor,eu te iubesc. O femeie bruneta,inalta,cu un copil de niciun an,se apropie de ei.Victor lua copilul in brate si il saruta pe ambii obraji. -Frumos copil,zise Carmen. -Este baiatul meu,iar ea este sotia mea,Crina. Carmen ii privea derutata.Arunca in bratele copilului ursuletul de plus si iesi in fuga din magazin,plangand.In minte ii rasunau cuvintele lui: "e prea tarziu.."
Postați pe blog!
Distribuiți pe Facebook
.jpg)
