Ipocrizia

Nu cunosc oameni neipocriti. Sau poate cunosc, dar sunt raaaari tare. Si eu sunt, aproape toti suntem ipocriti. Ipocrizie se cheama si atunci cand ne simtim rau dar spunem ca suntem bine pentru a nu da explicatii, tot aia-i si cand mintim pentru a scapa de anumite indatoriri, etc. Dar cel mai aiurea mi se pare faptul ca, uneori, suntem ipocriti in relatiile in care nu ar trebui. Ne purtam cu manusi sa nu jignim sau sa nu se supere o persoana care, in mod normal, ar trebui sa fie capabila a accepta o parere sincera. Asa ne denaturam firea. Invatam sa fim falsi, sa de dezumanizam, sa acordam incredere cator mai putine persoane pentru a evita sa fim raniti. Increderea si dragostea de semeni sunt slabiciuni, asa se zicea pe vremuri… Sa fie adevarat? Sa ajungem si noi, cei tineri, la fel ca cei pe care-i condamnam si judecam cand suntem visatori? Si asta din cauza ipocriziei impuse de societate?