Atentie, exchange!

Exista doua momente in viata in care am blestemat propriu-zis: primul a fost –culmea- in drum spre biserica, atunci cand un libidinos cu un strat de jeg de cel putin un cm mi-a pus mana scarboasa pe fund, iar al doilea a avut loc recent. Umila studenta, asa cum sunt in momentul de fata, am decis sa-mi schimb 50 €, urmand sa obtin in schimbul lor 222 de lei din care mi-as fi cumparat o carte sau doua pentru licenta. Intalnesc un exchange in drum, ma uit pe panoul imens, galben-fosforescent din fata magazinului, scrie ca euro valoreaza 4,45 lei, ma asigur ca nu vor comision (cu cativa ani in urma mi s-a luat comision si atunci am schimbat o suma destul de frumusica), intru in incaperea minuscula, zambesc tinerei blonde si ii ofer cei 50 € si cartea de identitate. Se uita la bani sa nu fie falsi si noteaza datele mele in calculator. Imi intinde apoi o droaie de maruntisuri. Pun toti banii la un loc si observ ca domnisoara mi-a dat aproximativ 190 de lei. “Lipsesc 32,5 lei”, ii spun nervoasa, iar ea imi arata o foaie (dintre zecile de foi care umpleau incaperea) pe care scria un curs mult mai mic. Tunete si fulgere!!! Am inceput sa ii spun cu un calm aparent tot ce ii doresc sa i se intample (si lista a fost lunga si urata) si nu m-am putut abtine sa nu folosesc niste apelative pe care si acum cred ca si le merita din plin. Am trantit usa si am mai injurat inca un sfert de ora (tin sa precizez ca sunt genul care injura cel mult o data pe saptamana).

P.S. In cazul in care se intreaba cineva daca am mai mers la librarie, raspunsul este da, am fost. Dar nu mi-am cumparat o carte pentru licenta, ci una al carei subiect era combaterea stresului.