Revista de Marti: Andreea Pavel

nr. 36 (177) 25 aprilie 2006		STĂRI

	Andreea Pavel	vă vînd pe-o cană de lapte Intru într-o după-amiază, în cabinet la doamna doctor, ca să-mi zică dacă mor, sau nu, dar cum doamna era pana la un bebe acasă, am luat un loc pe holul îngust şi am început să-mi belesc ochişorii pe pereţi. Prea mult alb. Cînd intru în spitale şi-n cabinete văd prea mult alb! Dacă o sa ajung preş-e-dintişor, o să vopsesc toţi pereţii în verde, vişiniu şi albastru. Şi-apoi prea multe reclame la pastile şi siropuri. Numai aici, în cabinetul ăsta, erau vreo cinci, şi oricum nu sunt decît nişte chimicale nenorocite, cu care ne îndopăm ca berbecii, pentru ca medicamentele nu ne salvează vieţile, doar le prelungesc, deci, care-ar fi afacerea? Ţinem minte şi notăm şi asta, cu toate că i-ar or să mă strige bă, aia a lu’ Vadim! Şi încă stau să mă întreb, ce anume aia a lu’ Vadim? Singura chestie care-mi place aici, e afişul cu promo-ul la alăptat, lipit exact de zidul pe care mă sprijineam. Două chestii am de zis: un lucru care mă scoate din sărite şi pentru care multe pipiţe mă vor cu picioarele înainte şi formol în burta, şi o concluzie la care am ajuns după mai multe conexiuni logice. Şi pentru cea din urmă, şi mai mulţi mă considera o isterica obsedată. Dar trecem peste, eu mă numesc Andreea Pavel şi locuiesc pe strada Verpizdih, nr. 2, şi de-asta o să candidez în toamna cealaltă, sau cînd o să am voie, doar ca să bag o lege prin care toate mamele trebuie să-şi alăpteze pruncii, să nu-şi ţină tătoancele în braţe şi să-i înţarce pe ăia mici după cîteva zile, şi nici să înceapă cu smiorcăiala că li se lasăăăă sînii dacă suge ăsta micu’ prea mult… Lasă, dragă, ţi se lasă, asta e, mergi la vraciu’ din cartier, te unge ăla cu extract de plămîn de vacă şi te-ai scos, ai bust de Hollywood! Da’ tu hrăneşte-ţi întîi copilul, că uite ce scrie pe panoul ăsta: alăptatul previne anemia, rahitismul, problemele respiratorii, ajută la imunitate, ia în greutate (copilu’, mă, nu te speria), i se dezvoltă corect gura şi dinţii, se dezvoltă el însuşi armonios şi tu nu mai faci cancer la sîni. Deci, te-am convins că doar fraiera să fii, să nu-ţi hrăneşti plodul? Că mai natural de-atît nu găseşti nici la piaţă. Şi cu asta am terminat prima chestiune; m-am hotărît de curînd, că atunci cînd am ceva de spus, o tai direct, fără prea multe lipeli: ţac-pac şi-am terminat! E mai bine fără introduceri şi explicaţii prelungite, lumea-nţelege mai clar şi mai rapid cam ce vrei tu să-ndrugi. Şi-acum, concluzia despre care vorbeam mai devreme se află în strînsă legătura cu prima parte, pentru că imaginea mamei cu sugarul în braţe mi-a fost muză, şi-aşa mi-am dat eu seama de ce toate caracteristicile unui copil alăptat de mama lui, sunt îndeplinite 100% doar de oamenii din fruntea ţării si nu, nu mă refer la marii actori, cîntăreţi, sportivi, olimpici etc., ci la domnii grăsuni şi simpatici, rumeni, cu cravetele prea strînse, cu cefele foarte generoase şi şorici peste burtici, da-r-ar geniu’ pustiu în mine! Oamenii ca ei au viitorul asigurat încă din faşă, în funcţie de mamele lor; ei de exemplu, au supt cred că pînă pe la vreo 10-12 ani, ca uite-i cum arată, cît de armonios s-au dezvoltat, cu cît spor au luat în greutate, mînca-i-ar mama pe ei de copii frumoşi şi mîndri, ai ţării. De unde sa dai tu la ei de dinţi strîmbi, sau stricaţi, sau guri spurcate şi de creier atrofiat sau rahitic, ori de anemie la lovele, sau mai ştiu eu ce boli neplăcute şi nemeritate, pentru care să-şi dea duhu’, la coadă pentru compensate. Şi-au o imunitateeee, de rămîi perplex! Păi, ţi-i imaginezi tu pe ei, scumpi şi drăgălaşi cum sunt, să se prindă vreun năcaz de scofîrlia lor, sau vreun blăstam străvechi? Nuuuu, lucrurile astea atît de urîte, lovesc doar în netrebnicii din mine, din CFR, din învăţămînt, în neisprăviţii şi pacostele din spitale, de pe străzi şi din canale. Ei, da! Sau ce, ne mai îndoim cumva, că în ţara asta toate merg după fapta şi răsplată? Ntzu! Aşa că, după stofa din care-i e făcută faşa de bebe, din aceeaşi stofa i-e făcut şi costumul în care va candida prima oară, atunci cînd tu ii vei oferi primul supt veritabil, îl vei învăţa cu prima cană de lapte! Şi-aşa ajung ei s-o ia de la zero, în faşele ţării, să sugăăăă de la mama patrie, să fie copii cuminţi cîţiva ani, nu foarte mulţi, sa crească într-o zi cîti alţii într-un an, pentru ca mai apoi să vină nemernica aia de pubertate, cînd se răzvrătesc, te muşcă de sînul pe care tu i l-ai oferit mergînd pe încredere şi din care s-a hrănit în toţi anii ăştia, şi rămîn aşa, într-o permanenta pubertate, rebeliune; pe urma îşi duc mama patrie la circ, unde ei însuşi se-mbracă în clovni, apoi fac pe magicienii cu salariile, cu ieftinirile şi cu integrările. Şi uite-aşa mama lor îmbătrîneşte foarte repede şi-nnebuneşte de durere, mai şi chiorăşte, ba chiar începe să chelească financiar, rămîne şi fără auz, nu-i mai miroase a nimic, fiii o uită, o beştelesc, o lasă nemîncată cu zilele, cînd iî vine pensia, îşi mai amintesc de ea, şi cert e că, în ciuda lucrurilor ăstora, ea, prostită de-atîta iubire maternală, îi va alăpta în continuare, ei vor creşte, creşte, creşte, pînă vor plesni, ea va săraci şi-aşa cu toţii vom muri: cu poezia-n dinţi şi sictir pentru părinţi. Si după o aşa concluzie, smulgîndu-mi cu greu ochii înlăcrimaţi de pe afiş, m-am cărat de la doctor, fără consultaţie, fără nimic, şi-am alergat pînă acasă, unde-am luat-o pe mama la rost că nu m-a alăptat ca lumea cînd eram bebe şi mi-a compromis viitorul, şi-acum o să ajung un nenorocit de om cinstit, un gunoi de pacient cu buzunarele pline de medicamente, medicamenteee, o netrebnică de jurnalistă, un duşman al fraţilor mei, sugari de profesie. Deci, mamelor din lumea-ntreagă nu lăsaţi copii pe stradă şi-alăptaţi-i la comandă!
ISSN 1584-1715
© marţi 2003-2006, hosted by altair net