nr. 36 (177)
25 aprilie 2006
 

POŞTALION

 
       

Editorial

 

Laura Sandu
Radu Nichitescu

Alina Purcaru

Anda Pleniceanu

 

 

Ancheta
Florin Poenaru

Victor Stütz
Alex Macovei
Andreea Pavel
Victor Stütz
Mircea Tuglea
 

 

Cosmin Constantin

Mircea Tuglea

Postalion

Cristina Negrau
 


 

 




 




 

 

 

  

 

Raluca Ciochinć

tćcere criticć

Nu mulţi, dar īndeajuns de mulţi dintre cei care, de-a lungul apariţiei acestei reviste, au publicat fie la Tonomat, fie in cadrul Poştalionului, au ajuns să fie poeţi cunoscuţi. Īntr-un cerc restrīns, desigur, cercul celor interesaţi, al celor īncă interesaţi de poezie. Cert este că aceasta nu garantează şi calitatea acelor scrieri, pentru că analizele au fost mai mereu negative. Acum o săptămīnă am aflat rezultatul Concursului de Debut al Editurii Cartea Romānească la secţiunea poezie: Livia Roşca. Nu am să vă dezvălui nimic din carte, nici măcar titlul, dar dacă vreţi să aveţi o idee despre cum scria Livia Roşca īn 2004 căutaţi īn arhiva revistei noastre numărul 16-18(157-159)/2004.

Īn ceea ce priveşte textele primite de noi pentru numărul acesta, vreau să remarc că, pare-se, tinerii creatori ai Romāniei au fost speriaţi de aciditatea cu care eu şi colegii mei le-am tratat scrierile. Plecăciuni şi scuze. Drept urmare, am primit la Poştalion creaţia unui singur autor, şi anume a domnului Radu Botis (sau Botiş sau Boţis sau Boţiş sau Botīs sau Boţīs sau Botīş sau Boţīş). Dumnealui ne-a trimis o singură poezie. Aşadar, un singur autor, o singură poezie. Nu cred că avem un precedent asemănător, aşa că domnul autor merită o publicare integrală a textului, după cum urmează. Din păcate, pīnă şi firavul şi simţitorul Vasile Voiculescu ar izbucni īn lacrimi... de rīs la citirea acestei poezii, aşa că eu, pentru a nu speria norocul de a primi viitoarele creaţii pe adresa de e-mail a revistei, mă īndemn la o tăcere critică.

 

 

 

Lacrimi n-ajung să mă bucur de Tine

Radu Botis

 

 

Fiindcă exist; mă rog de iubire

Şi gīnd.

Privind cerul străbat prin răstimpuri,

Tu Doamne de-a pururi chivernisind.

Īn grija Ta, eu, noi prin

Legămīntul jertfei pe veci.

Lacrimi n-ajung să mă bucur de Tine

Divina lumină acoperind

Murmurul paşilor mei

Asemeni celui gīrbovit se pleacă genunchii

Puţină vreme de īnchinare,

Tot aşteptīnd.

ISSN 1584-1715


 

    


© marţi 2003-2006, hosted by altair net