Aveţi īn faţă o revistă care
şchioapătă. Nu se simte bine deloc. Redactorii ei se ceartă
mult mai des decīt beau o bere īmpreună. Unii se gīndesc să
plece dacă nu se schimbă ceva, alţii să
rămīnă ca să se schimbe ceva. Subiectele sunt şi ele
incongruente ca şi punctele de vedere. De la o analiză
nesărată a Ucrainei la o analiză colorată a
vieţii romāneşti actuale trecīnd prin filme şi
cărţi, totul e amestecat, pestriţ, neuniform. Viu.
Articolele sunt puţine la număr, iar numărul celor care
scriu, inferior numărului de articole. E clar, asta nu e o revistă
cu program, sistemă, viziune şi punct de vedere unificator.
De ce aţi citi această revistă
atunci? Păi, mai bine n-o citiţi. Fără să vrem
şi fără să ştim, am reuşit la marţi
ce ne-am propus de la bun īnceput. O pauză de libertate. Un moment
de reflecţie, o ieşire din haznaua uniformă şi
coolturală de zi cu zi. Aici ne dăm cu părerea
fără rigori de marketing, ne spargem capetele fără
să simulăm. Ne enervăm sincer. Cred că īn general
scriem cu plăcere şi uneori ne citim īntre noi. Oricum de plăcere,
pentru că nu scoatem profit şi nici măcar nu
īncercăm. Suntem amatori, aveţi dreptate. Adică ne jucăm
o dată pe lună, timp de cīteva zile.
Mai bine nu citiţi revista asta, mai ales
dacă nu vă place jocul. Lucrurile serioase sunt, īntr-adevăr,
īn altă parte. Nu la noi. Marti.ro e unică īn acest moment īn
Romānia. Deci underground pe bune. Lăsaţi-o aşa. N-o
citiţi.