nr. 36 (177)
25 aprilie 2006
 

PRIBEGI PRIN BODEGI

Alex Macovei

argentin 

Prieteneşte vă spun: la piaţă nu vă duceţi fără bani în buzunar, dar în Argentin…

Nu contează cine sunteţi, dacă purtaţi costum sau salopetă, dacă aveţi plete şi pantaloni de piele, dacă vă surîde Jimi sau vă mişcă Marioara Murărescu, dacă aveţi palmele bătătorite şi pline de băşici, sau cele mai bine îngrijite unghii din Bucureşti.
Că e soare şi frumos, asta o ştim cu toţii, dar mai bine se pare c-o ştiu cei care stau tolăniţi într-un scaun de plastic Bergenbier, c-o damă spumoasă-n dreapta, care-şi etalează farmecele pentr-o sută de mii, c-un zugrav în stînga şi-un profesor de istorie c-un costum fistichiu în faţă.

Vă place pipa? Dacă da, cereţi voie, şi-o să vi se permită să staţi la masă c-un paleontolog autentic. Bine-nţeles, nimeni nu vă serveşte cu tutun parfumat, dar puteţi să cereţi o ţigară, şi cel puţin trei mîini o să vă întindă Viceroy roşu (poate chiar şi fără filtru).

Puteţi, pe de-a moaca, să aflaţi cîte ceva din istoria Bucureştiului, să admiraţi blazoanele heraldice ale clădirii cu păuni şi dragoni de vizavi, să vă uitaţi la fluxul constant de Mortişii intrînd şi ieşind din club A. Să spargeţi pahare pe care le plătiţi, să scrumaţi pe jos, să scuipaţi, să vă trageţi vecinu’ de păr (dacă-i faceţi faţă, lui şi amicilor lui), să vomaţi la colţu’ rondului, cu condiţia să păreţi într-adevăr foarte beţi, să vă miraţi de băiatu’ ţiganilor care are 100 de kile şi se plimbă pe bicicleta Pegas a lu’ fratesu’ de 5 anişori, să vedeţi cine mai coboară din blocul de lîngă arţar (în genere o firmă sau două de avocaţi care nuş’ cum şi-au găsit rostu’ p-acolo), să studiaţi pe îndelete comportamentul pakistanezelor care deţin un atelier de croitorie, şi, mai nou, al arabilor care şi-au tras o firmă şic de „design interior”.

Pe lîngă oferta promoţională de: „dă-mi o bere şi-ţi stau la masă o oră şi vorbesc despre vrute şi nevrute” şi „dă şi la baba o ţigară ca să te faci mare prinţeso!”, mai primiţi şi „prietenii mei nu te place!” şi „tu eşti student, bă?!” şi un colocvial „Futu-ţi muma’n cur, că m-ai călcat”.

Dar, nimic nu se compară cu oferta de pantofi turceşti, că doar, suntem toţi sarailîcuri şi paşale, nu-i aşa? Retrograzi?! Nici vorbă! Ultratehnicizaţi, japonezi get-be-get! Cu ochii mici şi mîinile scurte capabile numai să apese pe butoanele aparatelor de fotografiat, ale camerelor de filmat, ale ceasurilor de firmă. Da’ degeaba! Nimic nu poate să înlocuiască timpul unui „celular” şi al „uneia mici”! Cît despre „unu’ scurt”, nici nu-ncape discuţie! Dacă spaţiul se dilată?! Natural! Nu primeşti rom Jamaica, da’ coniacu’ Unirea ce-are? Nu-i bun? Prea puţină clasă pentru tine, omule? Prea puţin în palmares? N-ai gagici de agăţat? N-ai mamă, n-ai tată, n-ai bunici, nici nepoţi, sau, dimpotrivă, vrei să scapi de ei? No problem! Fă-te-ncoa!

Argentinul e mall-ul oamenilor care nu ştiu că viaţa e urîtă, al celor care nu-şi îneacă amarul în băutură. Aici nu există zi de la dumnezeu în care să nu te-ntîlneşti cu cineva. Poate tocmai de-aia nu tre’ să vii aici cînd te simţi prea criminal, sau, poate chiar ăsta-i tratamentu’ perfect!

Da’ nu! Ca nu te lasă băieţii! Ei sunt prietenii tăi! Toţi oamenii care stau la mese te cunosc! Cu toţii aveţi în comun un alt fel de „la ţigănci”, o ţigară, o palavră, o şotie, o ispravă, o femeie (sau mai multe). Şi-apoi, mai e nea’ Vasile, el le ştie pe toate, le-a văzut şi e moldovean aşa că le-nţelege. I se strînge mîna ca grebla după bani, da’ nu e fiecare cu damblaua lui? Cin’ se mai supără cînd îi dispare masa din faţă? Cine nu ştie cum şi cu cine să vorbească ca să mai prind-o bere după ce „nu se mai serveşte”?

Toţi ne iubim între noi, suntem poeţi, suntem filosofi. Merge treaba!

ISSN 1584-1715


 

© marţi 2003-2006, hosted by altair net