nr. 36 (177)
25 aprilie 2006
 

A DOUA RUBRICĂ

 

       

Editorial

 

Laura Sandu
Radu Nichitescu

Alina Purcaru

Anda Pleniceanu

 

 

Ancheta
Florin Poenaru

Victor Stütz
Alex Macovei
Andreea Pavel
Victor Stütz
Mircea Tuglea
 

 

Cosmin Constantin

Mircea Tuglea

Postalion

Cristina Negrau
 


 

 




 




 

 

 

 

 

Radu Nichitescu

nopţi cu ada-kaleh

Īn 1932, apare la „Naţionala Ciornei” ediţia a doua din „Nopţi la Ada Kaleh”, de Romulus Munteanu. Şaptezeci şi patru de ani mai tīrziu ea reapare, fulgerător, īn mīinile mele, la bibliotecă.

 

Ada-Kaleh nu este o prinţesă orientală. Nu este nici măcar o matroană din Turcia şi cu atīt mai puţin un sexy club de pe strada Mendeleev, oraşul Bucureşti. Aceasta este numai una din capcanale pe care existenţa inferioară īşi construieşte lumi şi prin care īşi dă răspunsuri.

După ce citeşti monografia „Insula Ada-Kaleh” – Raul Călinescu, 1940, sau cealaltă monografie, „Monografia insulei Ada-Kaleh” – Ahmet Ali, 1937, ai la dispoziţie cīteva presupuneri:

1. Sunt scrise de Borges sub pseudonim, deci nu există;

2. Monografie īnsemna īn anii '40: legendă, utopie, mit;

3. Monografie īnseamnă roman fantastic, de aventură;

4. Ai picat īn capcană.

 

Cīnd:

-          „Īn multe locuinţe se găsesc colivii cu păsări cīntătoare” – Raul Călinescu

-          „Locuitorii sunt foarte serioşi atīt īn vorbă cīt şi la lucru, vorbesc puţin, liniştiţi, cred īn soarta şi voinţa lui Allah... Certuri cu bătae, crime, nu s-au īntīmplat niciodat㔠– Ahmet Ali

-          „Oficiul poştal funcţionează de drept la Primărie, īnsă de fapt īn localul unei frizerii din centru, la tatăl factorului poştal, unde se vīnd şi timbre.” – Raul Călinescu

nu ai voie să presupui altceva.

 

Ada-Kaleh a existat de la Herodot pīnă la Ceauşescu. Creată de zei şi distrusă de oamenii cu salopetă, muncitori īn trei schimburi.

Acum cică peştii īnoată prin cetatea ridicată de austrieci īn 1444, ruinată īncă de pe vremea cīnd insula era insulă, peştii intră prin ferestrele mănăstirii franciscane, transformată la 1799 īn moschee, acum Dunărea nu vīntul scutură smochinii, migdalii şi chiparoşii care umbreau bazarele īn care turcii vindeau turiştilor (15-16.000 anual, după alte surse chiar 50.000) fesuri turceşti, obiecte tipice musulmane (produse la Viena sau Budapesta), rahat cu alune turceşti, cu migdale, fisticuri şi diferite arome şi culori (pentru recunoaşterea sorturilor ca şi pentru frumuseţe) şi tutun de producţie locală de la Societatea Anonimă Musulmana sau de la fabrica de stat, care făcea ţigări de foi.

Monştrii fluviali cică domnesc acum peste fabrica lui Omer Adil, care īn 1933 făcea 5 cazane pe zi de rahat, folosind 20 kg de zahăr la 3 kg amidon, dar care a fost īn cele din urmă depăşit, printr-un capital mai īnsemnat de īnvestire şi  posibilităţi mai mari de reclamă, de fabrica lui Mehmet Kadri. Rahatul se vindea vărsat, sau īn cutiuţe de diverse mărimi şi formă, cu un colorit original.

Eu nu sunt sigur de nimic din toate astea, fiindcă nimic n-am văzut.

 

De la Ada-Kaleh, care īn 1716 se numea Carolina, se vedea Muntele Alion, unde se dădeau bătăli sīngeroase, de unde coborau noaptea contrabandiştii şi treceau cu barca Dunărea şi īn bărci aveau chihlimbar, tutun, bijuteri orientale, uleiuri parfumate, fructe exotice şi pistoale medievale. Normal. Ada-Kaleh este o mică republică din momentul īn care a fost uitată şi nemenţionată īn tratatul de pace de la Berlin din '78. Şi acum nimeni nu se supără, fiindcă aşa se fac banii.

Să nu uităm Gimnaziul Industrial de Fete, unde pe līngă ţesut, croitorie şi gospodărie, fetele īnvăţau franceză, drept şi contabilitate. Şi ele veneau din afara insulei, trecīnd īn fiecare zi de şcoală pe līngă cīteva pietre cu inscripţii de la 1600, īn latina medievală. Dacă aveai bani, făceai comenzi, şi fetele īţi lucrau covoare romāneşti sau orientale, desigur nu că nu fel ca cel de 145 de m2 şi 480 de kg care se găsea īn moschee, primit cadou de la sultan īn 1904. Acum e la Constanţa şi īncă de atunci valora mai multe milioane. Are chiar şi o gaură făcută de-o ghiulea.

Şi Regep Paşa, luat īn robie de turci īn 1739, crescut de Ismail Paşa şi căsătorit cu Durduca, fost comandant al insulei şi participant la multe lupte, ucis mişeleşte, din invidie, de Paşa din Rusciuc, īn 1814, răsbunat apoi īn 1915 de fraţii săi.

Şi Miskin Baba, sfīntul insulei, la mormīntul căruia se venea īn pelerinaj din Turcia, şi care şi-a trădat neamul şi condiţia, doar a fost ultimul prinţ Samanaid, şi asta a īnsemnat foarte multe, şi ce viaţă...

 

Nici un dubiu. Ada-Kaleh este o invenţie a lui Raul Călinescu. Este la fel cum sunt şi celelalte studii şi monografii capcană ale lui: „Şacalii īn Romānia”, „Contribuţii la studiul veveriţelor din Romānia”, „Mamiferele Romāniei”, „Asupra unui caz de şopīrlă cu două cozi”, „Asupra răspīndirii dihorului pătat īn Munţii Mehedinţiului”, „Dihorul de stepă şi distribuţia sa geografică īn Romānia”, „Cămilele din Dobrogea”, „Vīnatul cu păr din Romānia”, şi „Focele de la Cupul Caliacra”. Cum poţi avea īncredere īn el? Romane pure. Mult mai pure decīt „Nopţi la Ada-Kaleh”.

ISSN 1584-1715


 

   


© marţi 2003-2006, hosted by altair net