Revista de Marti: Radu Nichitescu

nr. 36 (177) 25 aprilie 2006		A DOUA RUBRICĂ

	Radu Nichitescu	nopţi cu ada-kaleh În 1932, apare la „Naţionala Ciornei” ediţia a doua din „Nopţi la Ada Kaleh”, de Romulus Munteanu. Şaptezeci şi patru de ani mai tîrziu ea reapare, fulgerător, în mîinile mele, la bibliotecă. Ada-Kaleh nu este o prinţesă orientală. Nu este nici măcar o matroană din Turcia şi cu atît mai puţin un sexy club de pe strada Mendeleev, oraşul Bucureşti. Aceasta este numai una din capcanale pe care existenţa inferioară îşi construieşte lumi şi prin care îşi dă răspunsuri. După ce citeşti monografia „Insula Ada-Kaleh” – Raul Călinescu, 1940, sau cealaltă monografie, „Monografia insulei Ada-Kaleh” – Ahmet Ali, 1937, ai la dispoziţie cîteva presupuneri: 1. Sunt scrise de Borges sub pseudonim, deci nu există; 2. Monografie însemna în anii '40: legendă, utopie, mit; 3. Monografie înseamnă roman fantastic, de aventură; 4. Ai picat în capcană. Cînd: - „În multe locuinţe se găsesc colivii cu păsări cîntătoare” – Raul Călinescu - „Locuitorii sunt foarte serioşi atît în vorbă cît şi la lucru, vorbesc puţin, liniştiţi, cred în soarta şi voinţa lui Allah... Certuri cu bătae, crime, nu s-au întîmplat niciodată” – Ahmet Ali - „Oficiul poştal funcţionează de drept la Primărie, însă de fapt în localul unei frizerii din centru, la tatăl factorului poştal, unde se vînd şi timbre.” – Raul Călinescu nu ai voie să presupui altceva. Ada-Kaleh a existat de la Herodot pînă la Ceauşescu. Creată de zei şi distrusă de oamenii cu salopetă, muncitori în trei schimburi. Acum cică peştii înoată prin cetatea ridicată de austrieci în 1444, ruinată încă de pe vremea cînd insula era insulă, peştii intră prin ferestrele mănăstirii franciscane, transformată la 1799 în moschee, acum Dunărea nu vîntul scutură smochinii, migdalii şi chiparoşii care umbreau bazarele în care turcii vindeau turiştilor (15-16.000 anual, după alte surse chiar 50.000) fesuri turceşti, obiecte tipice musulmane (produse la Viena sau Budapesta), rahat cu alune turceşti, cu migdale, fisticuri şi diferite arome şi culori (pentru recunoaşterea sorturilor ca şi pentru frumuseţe) şi tutun de producţie locală de la Societatea Anonimă Musulmana sau de la fabrica de stat, care făcea ţigări de foi. Monştrii fluviali cică domnesc acum peste fabrica lui Omer Adil, care în 1933 făcea 5 cazane pe zi de rahat, folosind 20 kg de zahăr la 3 kg amidon, dar care a fost în cele din urmă depăşit, printr-un capital mai însemnat de învestire şi posibilităţi mai mari de reclamă, de fabrica lui Mehmet Kadri. Rahatul se vindea vărsat, sau în cutiuţe de diverse mărimi şi formă, cu un colorit original. Eu nu sunt sigur de nimic din toate astea, fiindcă nimic n-am văzut. De la Ada-Kaleh, care în 1716 se numea Carolina, se vedea Muntele Alion, unde se dădeau bătăli sîngeroase, de unde coborau noaptea contrabandiştii şi treceau cu barca Dunărea şi în bărci aveau chihlimbar, tutun, bijuteri orientale, uleiuri parfumate, fructe exotice şi pistoale medievale. Normal. Ada-Kaleh este o mică republică din momentul în care a fost uitată şi nemenţionată în tratatul de pace de la Berlin din '78. Şi acum nimeni nu se supără, fiindcă aşa se fac banii. Să nu uităm Gimnaziul Industrial de Fete, unde pe lîngă ţesut, croitorie şi gospodărie, fetele învăţau franceză, drept şi contabilitate. Şi ele veneau din afara insulei, trecînd în fiecare zi de şcoală pe lîngă cîteva pietre cu inscripţii de la 1600, în latina medievală. Dacă aveai bani, făceai comenzi, şi fetele îţi lucrau covoare româneşti sau orientale, desigur nu că nu fel ca cel de 145 de m² şi 480 de kg care se găsea în moschee, primit cadou de la sultan în 1904. Acum e la Constanţa şi încă de atunci valora mai multe milioane. Are chiar şi o gaură făcută de-o ghiulea. Şi Regep Paşa, luat în robie de turci în 1739, crescut de Ismail Paşa şi căsătorit cu Durduca, fost comandant al insulei şi participant la multe lupte, ucis mişeleşte, din invidie, de Paşa din Rusciuc, în 1814, răsbunat apoi în 1915 de fraţii săi. Şi Miskin Baba, sfîntul insulei, la mormîntul căruia se venea în pelerinaj din Turcia, şi care şi-a trădat neamul şi condiţia, doar a fost ultimul prinţ Samanaid, şi asta a însemnat foarte multe, şi ce viaţă... Nici un dubiu. Ada-Kaleh este o invenţie a lui Raul Călinescu. Este la fel cum sunt şi celelalte studii şi monografii capcană ale lui: „Şacalii în România”, „Contribuţii la studiul veveriţelor din România”, „Mamiferele României”, „Asupra unui caz de şopîrlă cu două cozi”, „Asupra răspîndirii dihorului pătat în Munţii Mehedinţiului”, „Dihorul de stepă şi distribuţia sa geografică în România”, „Cămilele din Dobrogea”, „Vînatul cu păr din România”, şi „Focele de la Cupul Caliacra”. Cum poţi avea încredere în el? Romane pure. Mult mai pure decît „Nopţi la Ada-Kaleh”.
ISSN 1584-1715
© marţi 2003-2006, hosted by altair net