nr. 28-30 (169-171)
27 septembrie 2005
 

Victor Stütz

     Scriu cu negru pe alb, întipări-vi-s-ar pe creier, intra-v-ar în sînge, învăţa-s-ar celulele voastre!
      În fiecare zi îţi poţi da seama că nu ai gîndit NICIODATĂ LIBER! Însă, fiecare zi în care nu o faci îţi va creşte cu o zi PEDEAPSA!
      Să ne aşezăm, să mîncăm, şi să stabilim ce avem de făcut. Eu unul nu voi scrie niciodată cronici călduţe, comentarii obiective sau mai ştiu eu ce reţete. Nu voi avea timp vreodată pentru astfel de atitudini „profesionale” ori „mature”, eu sînt cel ce te atacă, eu sînt cel ce va doborî întreg eşafodajul pe care te sprijini! Prefer, în orice domeniu, extremele. Deranjul.
      Combat Rock. Fierbinte.
      SOSIREA. Sigur, urmează un drum, iar pentru acesta trebuie să fii pregătit, să te gîndeşti bine înainte de a porni la drum şi să te hotărăşti o dată pentru totdeauna ce vrei şi ce eşti gata să dai pentru asta! Drumul îţi oferă ceea ce ai nevoie, drumul te urcă iar el, aproape sigur, te va obosi iar apoi te va doborî. Nu ai voie să oboseşti şi de-aia vei mînca, pentru minte şi pentru spirit, mîncare on the road, mîncare pentru luptă  EU NU VOI OBOSI NICIODATĂ.
     
 …Do the worm on the acropolis
 Slamdance the cosmopolis
 Enlighten the populace
     
 Starved in metropolis
 Addicts of metropolis…
     
      Allan Ginsberg & The Clash (Combat Rock (1982) – Ghetto Defendant)
      Carne de berbec, condimente arăbeşti, ceapă, ardei, roşii: SHAWORMA. Dacă tu crezi că e ceva de minimă importanţă la mijloc, lasă-mă!
      Lipie irakiană (habîz).
      Cartofi prăjiţi. Umplutură europeană (don’t you like our western way?)…
      Salată verde, ceapă verde, castraveţi, roşii, zeamă de lămîie, ulei de măsline, condimente de mediterana. Să fim uşori şi sănătoşi.
      Shaworma nu-i ce-ţi iei tu în loc de hamburger, este anti-hamburger (orice burger vine cu un statement), este o mîncare grea şi foarte hrănitoare o mîncare arhaică cu ritmuri grave de tobe peste care se suprapun sunete lungi, ascuţite, modulate, în chei negre, luptători care se aşează la marginea drumului şi îşi prepară şi împart mîncarea. Sălbăticie dacă e nevoie.
      Gaşca la care mă gîndesc este o parte a găştii mai mari din care fac şi eu parte. Poate că nu îi cunoşti, şi aşa sper să rămînă. Au un singur hit pe care-l mai auzi pe la fieste şi pe care nu l-ai dansat niciodată aşa cum trebuie (Should I stay or should I go) şi, din cîte te cunosc, nici nu ai avea cum. THE CLASH!
 ROCK THE CASBAH!
      Adică nu mai putem să îndurăm! Pasul 1, „know your rights”, sau, cum ar spune acum Immortall Technique, „read, nigga’! reaaaad!”. Ai înţeles dinainte sau abia începi să pricepi? Hai! Nu e greu!
      Se aude de la nişte bagabonţi care joacă venind de la muncă un fotbal pe strada lor din Brixton-Londra, şi care văd că vecinul lor emigrant este ridicat fără nici un motiv de POLICE. Toţi suntem în aceeaşi oală, iar atunci cînd Poliţia va veni şi la uşa mea, eu nu-i voi aştepta pe podea cu mîinile la cap, ci cu degetul pe trăgaciul armei (walk like a warrior, aşa cum spun acum afro-americanii de la DeadPrez). Asta este gloria (Death of glory! Here comes just another story!) unui popor bătrîn.
      Englezi-Londra-Emigranţi-Mirosuri-Culori-Sunete-Materiale-Rafinament-Nostalgie-Tristeţe-URĂ-PROTEST!!!-Ritmuri-DETERMINARE-MESAJ-MANIFEST-fum-Londra arde-Tamisa-muncitori-cosmopolitism-ETC.
      Cică ar cînta Punk. Nu-i adevărat. Cîntă Londra, Soho şi Revoluţia á la anglaise. Riff-uri simple dar ameţitoare de chitări care plîng problemele unei lumi întregi, bas greu de motor care duce şi duce, motor care nu se va opri vreodată, clar şi izbitor, percuţii care dezvăluie cu totul alte culturi decît cea europeană, efecte care au marcat definitiv istoria muzicii (inventarea dub-ului, aşa cum e văzut acum), rafinament pe care numai nişte englezi îl pot avea, o voce care plînge dar nu este plîngareaţă, ba chiar golănească, etc…
      Nu e vorba despre (aşa cum spunea Malcolm X în legătură cu pervertirea unei acţiuni de protest) nişte Angry Negroes deveniţi chic, nici despre unii care habar nu au despre ce e vorba şi s-au trezit peste noapte cu opinii politice de stînga, ca aşa e moda pe tricouri, nici de nişte intelectuali snobi aşa ca voi care nu visează nici în cel mai sexy coşmar cît este alocaţia unui copil din România sau mai ştiu eu ce ţară într-o situaţie gravă, însă produc sisteme şi ideologii în acelaşi ritm cu care alţii mor de foame. Nu este vorba despre ideologii. Sau, vei spune, ba da, este! Oricum, noi am fi cei mai buni să le facem, pentru că noi avem vocaţie politică mult peste voi!
      Ei sunt chiar Angry Negroes iar noi trebuie să fim la fel, altfel nu se poate!
      Ca să nu mă credeţi fără deschideri, sau mai ştiu eu ce, am introdus şi o salată, joie de vivre, kiar á la française, ritmuri de Caraibe, soare şi gîndul că vremea ce va să vină atunci cînd ne vom fi terminat misiunea, va fi cu totul alta, optimism şi pauză de dans.
      Mai mult nu vă spun, oricum sper să nu „înţelegeţi”. Sper să nu credeţi că mă refer la defulările unui sistem (Rage Against the Machine) á la americaine, cu multă risipă de energie. Sunt însă chiar şi acolo, în America de Nord, camarazi de-ai mei.(Însă Huey Newton, Bobby Seale, membrii partidului Black Panthers, Jackson şi ceilalţi au încetat să se mai plîngă. Pentru ei timpul blues-ului este un timp revolut. Fiecare pune la punct cu mijloacele de care dispune o reflecţie revoluţionară. Iar ochii lor sunt limpezi, Jean Genet – Duşmanul Declarat).
 Immortall Technique…Jamin’-jamin’…
 …If we don’t win we fight again
 We will fight until the end!…

 

ISSN 1584-1715


 

© marţi 2003-2005, hosted by altair net