Ars poetica

(writer’s block) 

Trecea pe acolo goală, cheală, vopsită în mii de tonuri de gri pămîntiu,
purta un schelet metalic de rochie-clopot, nimic deasupra nimic dedesubt
lipăia cu prestanţă în elegantele ei labe de scafandriţă
cu ochii închişi îşi găsea drumul printre pietre şi mărăcini
păşea ca pe un covor zburător de purpură ca pe un postament statuar pneumatic făcea cu mîna la fotografi
peste pleoapele-nchise avea desenaţi alţi ochi închişi, cu gene mult mai prelungi
cînd obosea, făcea pluta pe spate în aer
se purta ca şi cum ar fi fost plină pe dinăuntru de ascensoare
urcînd-coborînd ca potenţiometrul Karma Coma remix Catalunia
dormea levitînd, învelită într-un năvod plin de cioburi
îşi sugea degetul cu un aer profesoral, savurîndu-şi coşmarele
atunci radarele se umpleau de un soi de pastă onctuoasă plină de crabi mov într-o isterică nemişcare
ritmul improvizaţiei se deregla, temele se contaminau una de alta şi cădeau pe podea
ca nişte sacoşe goale de rafie şi nimeni nu mai avea chef să ia notă de faptul
vital că Tom Araya cîntă Ojos Negros acompaniindu-se la harfă
în răsfoirea ei nesfîrşită de pleoape închise totul trebuia să rămînă VIZUAL
deşi survolul îi era asurzitor în muţenia lui obstinată
cînd am îndreptat arma spre ea, pe lunetă mi-a-ncremenit ultimul ei cadru
în sepia verde, rămînea acelaşi, oricum o-ntorceam
şi vocea ei din amortizor din ficat
ca din difuzor
o Doamne fă-l să nu spună „o dacă aţi şti ce mi-a şoptit la ureche” 

Gaspadin Mendeleev (I) 

Pe vremea aia gaspadin Mendeleev era un pifan blond ciufulit de parcă implora cu tupeu
să-l tundă miliţia cu ciobu'
se hrănea cu puhava miere din tîrfele de partid
ale burghezilor roşii
şi-ncerca să-nchipuie mîinile lui Escher ca pe nişte guri
stătea ore în şir cu capul în sus slobozind flegme
pe tavanul latrinei
în jocurile noastre îmi umplea trupul de caligrafii chinezeşti şi grafitti-uri cuneiforme
însăilate cu bisturiul şi dalta
plîngea văzînd cum fluviile sîngelui meu
îşi schimbau mereu cursul curgeau în noduri şi funde şi semne
de sens giratoriu happy dead end glamourous crime scene
astfel golită, puteam să-l primesc
mă parcela pe dinăuntru cu piroane şi ace
ca pe un fachir răsfăţat undercover
eram doar stalactite şi stalagmite, iar el îmi înota prin creier
ca un peşte denaturat, într-o guralivă neştire,
mă împărţea şi mă despărţea în elemente mă refăcea în sinteze bizare
ştergea şi o lua de la capăt ceva nu-i ieşea
în calcule (era refracţia ultimului halogen în oglinda de pe tavanul craniului meu cu totem de secure)
astăzi umblă pe la Congrese
astăzi mă sui cu picioarele pe tigva mea plină de confetti
îmi plouă direct în ficat
sînt femeia-bonzai
din clondirul de Opium

Gaspadin Mendeleev (II)

(Master & Servant) 

Gaspadin Mendeleev îşi ridică ochii din calcule
şi se-aşază-n ciorapul-plasă cu portjartier
ce-i slujea de hamac (se legăna-ntr-un balans de vals Boston
între două candelabre de zahăr)
din pipa lui stinsă, ţinută-ntre dinţi dintr-o prea veche rutină
a histrionismului solitar
se rostogoleau sfere Rubik divinatorii, cu texte
din Bhagavad-Gita, Yi-Zing şi Zohar
păianjenii de seră îşi molfăiau musculiţele halucinogene
continuau apoi să-mpletească
la coşuleţele lor cu blindaj invizibil
eu, femeia-bonzai din clondirul de Opium
sînt mai palidă azi, judecînd după textura luminii răsfrînte-n pahar,
acel pahar Berzelius cu ape vineţii în care gaspadin Mendeleev
colectează eşantioane de preţ din secreţiile mele nocturne
catalizîndu-le mai apoi într-un soi de pastă
cu rumeguş de tomuri străvechi, limbi de cocoş şi mărar
din care maestrul îşi plămădeşte măşti faciale de carnaval
atunci cînd flambează eprubetele cu licori colorate, în nopţile mai ploioase,
cînd cu furie face să cînte deodată toate patefoanele,
pe cel mai solemn,
pe cel mai şugubăţ,
pe cel mai amar
gaspadin Mendeleev e capturat de privirea mea de sticlă
îşi îmbracă pijamaua de gală, cu ephebe virgine
întinde mîna spre abajurul brodat cu un neliniştitor simbol tătar
şi-adoarme cu ochii la mine
ce va visa, ştiu doar eu
noaptea vine
şi trece, ca o oaste-n galop, fără-oşteni,
doar cu cai şi cu flamuri
gaspadin Mendeleev se zbate cu spaimă-n ciorapul-plasă cu portjartier
ca-ntr-un năvod îngeresc
ca-ntr-un giulgiu cu geamuri

Ogarul intitulat james bond sucks 

ogarul intitulat james bond sucks rodea maliţios gratiile ergonomicei sale cuşti
ochii îi alunecau peste schimonoselile activiştilor ce înfierau vînarea de vulpe înghesuindu-se la ghişeul de pariuri
amuşina-n dreapta şi-n stînga
nici urmă de waltzing matilda, ku-klux-klan nigga' sau
have a drink georgie best
se însera ca un screensaver discret, roşiatic, pîş-pîş
pista era goală, activiştii-pariori urlau agitîndu-şi biletele
ogarul intitulat james bond sucks se simţea poate cuprins de o nelămurită melancolie, de Kent sau de Yorkshire
cornul gonacilor îi suna în urechi, coapsele îi tresăltau de galop vesel de haită
mă pregăteam să-mi imbrac costumul de iepure mecanic
îmi pipăiam calm beregata, aşteptînd ca ogarul intitulat james bond sucks
să mă îmbrăţişeze ca pe o popică sălbatic indrăgostită de bila cea neagră
toate astea se petreceau pe terasa unui zgîrie-nor plutitor
ogarul intitulat james bond sucks muşcă aerul prin somn, scheaună amniotic
visul i se atîrnă de emisfere ca o rufă în bătaia vîntului
ca un screensaver discret, roşiatic, pîş-pîş