nr.
25-27 (166-168)
31 mai 2005
Adrian Moşoianu
Andrei Sava
Petrică Samson
în descompunere
Patru texte am primit de la domnul Mosoianu (sau Moşoianu) Adrian, care, după cîte ne informează în scrisoarea sa de introducere, domiciliază pe strada Lugojana numărul 2, bloc 11, scara 1, parter, apartament 4, dintr-o cunoscută localitate mioritică. Informaţia ne este probabil oferită cu gîndul că peste ani şi ani, cînd dînsul va fi trecut demult în nefiinţă, plimbîndu-ne pe lîngă adresa menţionată să observăm dacă şi-a făcut sau nu apariţia - atît de întîlnită pe alte imobile – o plăcuţă din marmură sau bronz ce menţionează cu nostalgie dar în acelaşi timp şi cu orgoliu numele unei mari personalităţi româneşti. Tot sprijinul nostru, în acest sens, domnule Mosoianu (sau Moşoianu), şi un călduros la mulţi ani cu ocazia zilei de naştere (27 mai)!
Cît despre textele literare ale dînsului (să fie poezie, să fie proză?), putem spune că de la prima citire se observă studiile pe care le-a urmat (facultatea de filosofie) cît şi cunoştinţele extra-curriculare pe care nu le-a neglijat defel, cum ar fi limbile străine (putem găsi expresii în rusă şi engleză), muzică, cinematografie şi geografie internaţională. O atmosferă aparent (dar clar intenţionat) haotică, agitată creată de o curgere brutală, agresivă de imagini este redată de versurile sale, cu toate că aş vrea să îi amintesc domnului Moşoianu că haosul creat de o raţiune umană este de neconceput (psihologia a demonstrat-o în locul meu). Sunt de neignorat aluziile politice care abundă în textele sale, cu toate că aceste trimiteri au mai degrabă un rol cultural. Este clară o înclinaţie a poetului către estetica formei, deşi ţin şi de această dată să precizez că pentru mulţi cititori contemporani - de cele mai multe ori, din păcate, ignoraţi în ceea ce le priveşte gusturile, obligaţi să se hrănească intelectual din creaţii mai vechi sau din ce în ce mai rare, ba ajungînd în final chiar să îşi autosatisfacă resemnaţi această poftă - aceşti cititori, spuneam, căută esteticul nu numai în aparenţă, ci şi în substrat. Nu numai în formă, ci şi în fond. Nu numai în imagine, ci şi în idee. După cum a demonstrat-o istoria însăşi, arta adevărată a supravieţuit timpului numai îmbinînd aceste două caracteristici.Textele domnului Adrian Moşoianu pot fi citite aici.
*
Poeziile domnului Andrei Sava - grupate sub titlul Poezie şi gînduri – Poezie pe verticală – Sentimente în descompunere - îndeajuns încît să poată alcătui un întreg volum, denotă un spirit universal prin excelenţă. Titlul, pentru un ochi neavizat, poate fi surprinzător, prin strania şi nefireasca alăturare a termenilor de poezie, gînduri şi sentimente, dar aceasta nu este decît un cod care odată elucidat, clarifică din start viziunea, de altfel, extrem de originală, a poetului despre poezie. Astfel, aceasta din urmă ar fi domeniul de întîlnire, momentul de coliziune dintre gînduri şi sentimente, căci ce este poezia dacă nu efectul, explozia rezultată din ciocnirea celor două? pare să spună Andrei Sava. Un maestu al metaforei (permiteţi-mi să vă ofer, pentru demonstraţie, următoarele rînduri: „Mi-e somn, atît de somn încît am uitat / de apele care adie, / de vîntul care curge, / de florile ce se tot duc, / de zorii ce încă nu înfloresc.”), este clară generozitate cu care poetul alocă timp lecturilor cele mai diverse: Mihai Eminescu, cu siguranţă George Bacovia, poate un Demostene Botez sau un Octavian Goga şi cu certitudine Ion Minculescu şi Nichita Stănescu. Cu toate acestea, o notă contemporană se poate distinge în unele creaţii ale sale, cum ar fi Cadavre, Scrisoare de la un mort.. (aceasta semnată T.S., probabil o subtilă trimitere la Thomas Stearns care nu poate decît să ne încînte) şi Scrisoare de la un mort viu..., care atît prin imagini şi atmosferă, cît şi prin construcţie, trimit fără nici un dubiu la literatura de ultimă generaţie. Un aventurier, poetul Andrei Sava a strîns în acest ciclu, experimentînd cu o virtuozitate desăvîrşită, întregul registru liric al literaturii româneşti, dînd dovadă de o înaltă calitate a spiritului poetic (cum monumental demonstrează următoarele rînduri: „Romînul s-a născut poet...chiar şi…Într-un bloc”).
Singurul reproş ce îi poate fi adus domnului Andrei Sava este refiritor la aspectul estetic al prezentării creaţiilor sale, reproş care poate fi cu siguranţă pus nu pe umerii dînsului, ce pe ai celui care i-a redactat atît de neatent textele.*
Iată un nume demn de un personaj literar. Domnul Petrică Samson ne-a trimis trei poezii, rugîndu-ne să îi spunem „ce credeţi despre ele, şi dacă vă mişcă într-un fel sau altul starea de spirit”.
Încă de la început acesta surprinde plăcut prin aspectul îngrijtit cu care şi-a redactat poeziile. În ordine alfabetică, prima dintre acestea, Bîrfă, este o frumoasă odă închinată farmecului femenin blond. Nu vă alarmaţi de aparentul dezacord dintre strofa a treia şi a patra. Este cu certitudine un artificiu poetic la care domnul Petrică Samson recurge cu fineţe pentru a da un plus de naturaleţe inocentă poeziei sale. În continuare, cea de-a două poezie, Dacă, poate fi considerată, într-o oarecare măsură, prelungirea celei dintîi: se remarcă acelaşi motiv vegetal şi aceeşi temă poetică, numai că de această dată podoaba capilară a fiinţei iubite este menţionată simplu („Va răsări din părul tău”), fără menţionarea vreunei coloristici anumite. În ultima dintre poezii, intitulată sugestiv Rostogolit peste masă, se renunţă la tonul vesel şi pozitiv specific primelor două - ton izvorît probabil din trăirea plenară a dragostei în doi – în favoarea unei atmosfere închise (acţiunea se petrece în casă, spre deosebire de tîrg sau bazar) şi a unei imagini cu adevărat dramatice: în disperarea produsă de lipsa persoanei iubite, de despărţire, eul poetic, rostogolit peste masă şi ţinînd în mînă o lumînare aprinsă, îşi pîrleşte jumătate de ureche exact în locul unde alăltăieri iubita îl sărutase. Cît tragism!, dar în urma căruia putem afirma cu certitudine că poetul are o slăbiciune pentru arta de cea mai bună calitate, referindu-mă, îndeosebi, la pictori pre-expresionişti olandezi.
Bravo Petrică Samson, bravo!Vincenţiu-Antonie Topor
A rămas
Mă uit în oglindă, mă privesc,
Mă uit la umbra-mi… mă priveşte,
Mă uit în oglindă…mă priveşte,
Întorc capul spre umbră şi… mă privesc.
Care sunt eu? mă întreb,
Oi fi eu oare umbra din oglindă
Sau oglinda din umbră?
Sparg oglinda, calc umbra
Şi mă întreb de ce nu…!?
ba da! acum sparg umbra, calc oglinda
şi-a mai rămas doar umbra.
Din două umbre am rămas
Cu umbra mea cu una
Căci eu m-am dus şi-oglinda mea
Şi-a mai rămas doar una.
Oamenii-ploaia
Oamenii cad – în ploaia norilor
curg,
Se topesc – din razele soarelui
respiră,
Plîng din apele rîurilor
cîntă,
Iubesc din adîncul inimii
Urlă.
Scrisoare de la un mort…
Aici în cimitir am camera mea. E bine, e frumos…am o
mulţime de prieteni care ţin la mine. Viermii de
exemplu, ei mă iubesc atît de mult încît mă mănîncă de
viu. Nu ştiu cum am ajuns aici…în camera asta, dar e
frumos! Mă întreb dacă cadavrele fac vreodată sex în
cimitir!? Nu prea aud nimic, de aici din camera mea
albă şi grea! Dar e frumos… şi am şi o gramadă de
lucru. În fiecare zi mă trezesc de dimineaţa să
deschid zorii. Am decupat norii într-o zi… şi a fost
cer senin şi cald, cald de tot! Atunci ierbii nu i-a
prea placut! Mirosea al naibii de urît… şi transpirat
nu eram! Mă întreb dacă totuşi cadavrele se iubesc
aici în cimitir! Nu am reuşit niciodată să-mi văd
vecinii… în şfîrşit o lume perfectă! Nimeni nu vorbeşte
cu nimeni, dar cu toţii ne iubim! În fiecare zi aud
asta de la ceilalţi… ”Doamne, cît te-am iubit eu pe
tine! Unde eşti, cît mi-e dor de tine!”. Am început şi
eu să îi iubesc. Îmi permit să iubesc… pentru că şi ei
mă iubesc!
În sfîrşit mi-am găsit locul, în sfîrşit mă simt bine
aici lîngă mine… în cimitir!
Cu drag,
T.S.
Scrisoare de la un mort viu…
Am ajuns în sfîrşit la mare… e bine şi e foarte, foarte
cald! Există însă o problemă! Mi-am uitat cheile de la
cameră la recepţie şi nu cred că mai pot ieşi de aici!
Ţi-am trimis o scrisoare… poate ai să mă înţelegi şi ai
să vii să mă ajuti! Mă întreb dacă mai am mult pînă
cînd o să îmi fac noi prieteni! Ţin minte că a venit
acum două seri cineva pe la mine! Nu-l cunoaştem… dar
părea de treabă! Am crezut că poate e de la
room-service aşa că i-am dat drumul în cameră! Mi s-a
părut ciudat… domnul respectiv… Îi lipsea o bucată de
obraz... şi părul era uscat şi putrezit, dar era în
regulă! Am stat de vorbă cu el şi i-am povestit de
tine! I-am zis că din cauza ta am plecat în această
excursie! Îmi pare bine că am ajuns aici… am camera
mea, prietenii mei… şi în sfîrşit nu trebuie să mă mai
ascund de nimeni şi nimic! Aici nimeni nu mă mai
consideră respingător, aici nimeni nu mă mai
compătimeşte, sau mă încurajează, totul e perfect!
Abia aştept să fac sex… povestesc viermii de o
vecină… care cică e tare bună! Au zis că lucrează la ea
de săptămîni şi tot nu au terminat-o! Mă întreb cum
arată acuma! Aaaa… vezi fază, într-o seară mi-au adus
un sîn de al ei… să văd dacă îmi place! Da era… fain, am
făcut o salată dintr-un sîn de al ei şi un picior de
al vecinului de palier. Chiar am uitat să îţi zic de
vecin! Bun om… bun om! În fiecare zi îmi aduce cîte
ceva: ba un deget, ba un picior, ba o pulpă… nu ştiu
de unde le scoate… dar presupun că aici tre sa fie vreo
piaţă cu preţuri mai mici… şi îşi permite! Da… e bogat,
vecinul! Are multe flori pe acoperiş! Mă gîndesc să i
le fur într-o seară…
Pe coperta din spate:
Românul s-a născut poet... chiar şi...
Într-un bloc
Într-un bloc…
Un bebeluş
plînge întotdeauna prin perete!
Dormi doar atunci cînd ceilalţi
sunt plecaţi la servici
şi te îndrăgosteşti
cînd vecina uită geamul larg deschis!
Nimic nu-i mai fain
decît o inundaţie într-un bloc!
Plînge vecina de la trei şi de la doi.
Dacă fumezi pe holul scării
Te înjură burtosu de vecină-tu!
Dacă stai la bloc…
Întotdeauna dormi cu geamul deschis vara
Şi adormi cînd nu mai latră cîinii!
Bîrfă
Se discută **
În tîrg
Că se vinde în bazar
Frunze la bucată
Crengi împănate cu miros de blondă
Şi tulpină
Nesărutată …
Toamna asta.
Dacă**
Dacă voi lăsa
Floarea să înflorească ,
Pe marginea palmei mele,
Vei vedea
Petale ce îţi acoperă ochiul
Iar rădăcina,
Va răsari din părul tău.
Dacă voi lăsa,
Floarea să înflorească pe marginea unui ochi cu gene lungi
Pînă la mîna mea.
Rostogolit peste masă,**
Eram
Cu mîna pe lumînare
Ce arde..
Pîrlindu-mi o jumatătate de ureche.
Acolo am simţit buza ei alaltăieri…
Cu faţa în jos
Privind parchetul
Mă legăn să nu mă prindă raza
De soare.
Rostogolit
Răstălmăcit
Răsturnăt
Răspuns …printre voi…
Doar eu.
ISSN 1584-1715
©
marţi
2003-2005, hosted by
altair
net