nr. 25-27 (166-168)
31 mai 2005
 

Victor Stütz

îmi plac femeile care se respectă

     Am o misiune uşoară. Deşi, este puţin dureros să te cobori, să publici articole, sau cărţi, să pictezi sau să cînţi, sau mai ştiu eu ce artisticăreli să produci, să te produci… Mă voi explica mai încolo.
     Muzică.
     Un program pentru o zi, sau pentru o viaţă întreaga.
     Începem kinuitor dimineaţa, pentru că ne trezim devreme de la o vîrstă încolo şi nici nu urmează să vieţuim, nu urmează nimic interesant. De aceea propun:
     Să alcătuim o trupă de jazz. Să v-o zic pe-a mea. Tobe, bas, sax tenor, chitară şi Ornette Coleman. El a fost elementul decisiv de dimineaţă. Îl asezonăm cu Pat Metheny haotic, semne de punctuaţie bîlbîite cu o tehnică aberantă, ceva ce nu-ţi mai poate ieşi din cap niciodată, ne-digerabil, pur şi simplu. În stînga lui Pat, la contrabas, Charlie Haden, aşezat, rafinat, cu foarte multe idei, grav, pentru a contraba(s)lansa situaţia din terenul viran de dimineaţă. Îl propun, ca element hot-ărîtor pe Wayne Shorter (aşa ceva sigur nu veţi mai auzi niciodată!) cu imaginaţie descriptivă extraordinară, idei geniale şi instinctul său supranatural, însă, azi, va pune virgule şi apostrofe. La tobe un intelectual cu greutate, de mare gramaj, ceva cu totul nou, înrădăcinat puternic în Africa şi ne-corupt de rafinamente europene, reuşeşte să-şi impună, cred, muzica într-un mod foarte aparte ceva imposibil de aşteptat pînă la el, de ne-categorisit atmosfera! Şi, Ornette. El nu a putut să cînte Charlie Parker decît pe note, simţea altă muzică. Un New York alb-gălbui ziua, şi cu lumini albastre de blues şi roşii de noapte cu firme în faţa barurilor, cu maşini Cadillac înţesate de beatnici, un haos impetuos, o inteligenţă inovativă, un vînt cald şi ascuţit, “the shape of jazz to come”, un creator de timp, o influenţă ce a dansat în minţile multor muzicieni şi, dacă simţi va da din (şi cu) picioarele şi în a ta. Prin stomac nu va trece, se va duce direct la creier şi nu va mai ieşi vreodată la lumină. Pînă acum nu am spus nimic, am încercat doar să ascult, şi mi-am dat seama că nu voi putea să înţeleg vreodată ce se întîmplă cu aceşti bărbaţi atunci cînd intră într-o cameră şi sar pe nişte stări de cu frecvenţe îngrozitoare. Dacă nu vă e foame, mai bine nu consumaţi nimic de dimineaţă!
     Şi pornim, în cazul meu, spre birou. Înainte ne injectăm cu revoluţie soluţie fuckthesystem, Immortal Technique bem un gin sec pe gard cu băieţii şi-i înjurăm pe Bush, pe Şefu’, pe Woolfovitz, Condoleeza, pe Hitler, politică, ce să mai! În America nu poţi să fi liber, nicăieri nu mai poţi fi liber din cauza Americii, poate doar să te visezi la o plimbare prin micuţa Havana strigînd VIVA FIDEL. Poţi să mănînci ce vrei tu în drum spre serviciu. Oricum, Sistemul nu poate fi distrus din interior!
     La serviciu gîndeşte-te la bani! La carieră, case, maşini, calcă peste cadavre! Fără milă, concurenţa o să te ducă singură (doar ai instinct de supravieţuire), nu te împotrivi! Fără muzică, fără mîncare, fără ţigări, eventual, în pauza de masă, du-te şi tu la un fitness şi fă o perfuzie cu batoane energizante! Poţi să încerci şi un ulcer mic! Chiar, mai e la modă? Aştept să-mi spuneţi şi mie.
     Cînd plecaţi, valea la concert! Vezi că-i Sorin Chifiriuc de două ori pe luna în Big Mamou! Kifi e deosebit. E pe val acum fiindcă a prins deodată ocazia să cînte punk şi blues în acelaşi timp, adică cele două faţete ale lui. Îţi baga rock’a billy, blues dement, blues de golănie, blues-rock, punk, are trei chitări, una cu două grifuri, îţi bagă şi poze şi poveste, şi filme, însă el e izbitor, şi are şi un băjet la tobe. 2 Galbini. Îţi recomand să bagi şi nişte beri pe gît, să nu te duci decît dacă eşti sincer, să huidui ca la meci dacă îţi place, şi să nu mă stresezi dacă mă prinzi pe acolo. Deşi eu nu mă duc prea curînd, pentru că imi face rău. Poate-l salutaţi voi pe Sorin din partea mea.
     Dup-aia, du-te sfîrşit acasă, pune un Free, de apus roşu cu transpiraţie de la muncă, bea bere la cutie, mănînca fripturi în sînge şi aminteşte-ţi de tinereţe şi de iubita care te-a lăsat. Du-te şi culcă-te apoi lîngă femeia ta. Vream să scriu şi despre cultură, aveam eu niscaiva consideraţiuni, însă după Free nu mai merge nimica. Visează trist şi grav!
     Eşti de acum… OBOSIT

ISSN 1584-1715


 

© marţi 2003-2005, hosted by altair net