Lucrările Radei Marin nu sunt măsurabile. Nu în pixeli, nu în timpi
de expunere sau diafragme. Punctele de forţă ori diagonalele sunt
ultimele lucruri la care te gîndeşti atunci cînd le priveşti, şi asta
pentru că sunt vii, fotografiile ei miros a cafea şi a mare şi a vopsea
în ulei şi, poate cel mai important, fiecare dintre ele ştie să spună o
poveste. O plajă goală sau două cafele lăsate neterminate poartă cu ele
o lume pe care o putem modela în voie. Şi asta facem. Fotografia, ca o
sinucigaşă, ne împinge dincolo de margini, rămînînd doar un pretext
minunat pentru poezia din spatele ei.
Cosmin Constantin