nr. 6-7 (147-8)
29 iulie 2003
 

Grigore Şoitu

mafia

     Nu cea ţigănească, rusească, cu iz politic ori securistic. Mafia a devenit, după succesul celor de la Illusion Softworks, un adevărat fenomen, cel puţin prin nenumăratele situri pe care jucătorii entuziaşti le-au publicat pe Net. Un joc captivant cu un story de excepţie susţinut de o tehnologie pe măsură: 12 km ale oraşului Lost Heaven care pot fi exploraţi în fiecare dintre cele 20 de capitole (nivele) ale jocului, oraşul ficţional fiind furat din arhiva unei metropole americane, după fotografiile făcute în anii treizeci. Şaizeci de tipuri de maşini de epocă pe care le puteţi încerca în fiecare capitol, iar unele dintre acestea sînteţi obligat să le conduceţi pentru a merge mai departe. Arhitectura anilor de criză reprodusă cu mare acurateţe: veţi vizita hoteluri de 4 stele, galerii de artă, bănci comerciale, aeroporturi, porturi, restaurante.

    

     Motorul LS3D dezvoltat de cei de la Illusion permite, ceea pînă acum era doar simulat în alte jocuri: animaţia facială realistică a actanţilor, sincronizarea buzelor în dialoguri, mişcarea umbrelor acestora în timp real, full motion-capture pentru animaţia personajelor. Cutscene-urile sînt adevărate scurt metraje, iar personajele principale au fost dublate de actori americani de excepţie. Personajele secundare chiţăie pur şi simplu, fiind creionate precum în benzile desenate iar scenariul, semnat de un scriitor american actual, este parodic şi plin de autoironie ca un roman poliţist de Doctorow. Coloana sonoră este şi ea personalizată, pentru fiecare tip de acţiune (zonă a oraşului) existănd un anume gen de jazz, pe care îl auziţi în surdină în interiorul maşinii de lux pe care o conduceţi. Armele sînt şi ele copiile fidele ale celor reale: puteţi începe cu o bîtă de basseball sau cu un Magnum de 9 mm dar ca să spargeţi o bancă veţi avea nevoie de legendara mitralieră Thompson…

    

     Sîntem în anul 1930. Viaţa lui Tommy (vocea cunoscutului actor Mike Sorvino), un simplu şofer de taxi, se schimbă după ce transportă pînă la destinaţie doi gangsteri vînaţi de o bandă rivală. Urmăriri (ca-n filme, era să zic) şi schimburi de focuri pe străzile supraaglomerate ale cartierului Mica Italie din Lost Heaven. Trama nu este lineară, actantul îşi rememorează rătăcirile navigînd prin povestire invers: din 1938 – 1936 – 1932 – iar în prezentul ficţional şi tot aşa…
     Libertatea de mişcare în joc este fantastică: în hotel poţi vizita fiecare cameră şi poţi admira o damă de companie deznudă, scoasă de sub duş, poţi fi urmărit de poliţie şi, dacă ai abilitatea / inspiraţia necesară şi furi maşina unui dandy ce cască gura la vitrina vreunei cafettiere, apare jos semnul exclamării şi urmăritorii dau chix. Costumele sînt şi acestea fidele epocii sau rangului social al personajelor. Nici o stridenţă, nimic în plus sau în minus. Cele nouăsprezece premii pe care le-a luat spun destul de mult depre reuşita unei mici întreprinderi din Europa de Est (Cehia) care a realizat designul şi a dezvoltat motorul jocului în colaj cu un scenariu şi o coloană sonoră hollywoodiene. Şi desenatorii români au încercat ceva asemănător acum vreo doi ani cu un aşa zis adventure auto (Cabella’s 4X4 of Road Adventure) dar produsul a fost un bîzîitor joc de maşini pentru copiii din lumea a III-a… Astfel Mr. Paolo Cizek - Lead Graphics Artist, reuşeşte să ducă milioanele de parai acolo unde talentul şi imaginaţia sînt combinate cu ambiţia de a duce un proiect la bun sfîrşit.

     Sistemul de care aveţi nevoie trebuie să fie unul aproape mediu (Pentium III la 800 Mhz, 384 MB RAM, 64 MB accelerare video). În caz contrar o să asistaţi la scene aproape suprarealiste, cînd pe la jumătatea jocului personajele o să meargă pe stradă cu mîinile întinse, aproape somnambulic, vor conduce maşinile aşa, la fel vor apărea şi în scurt-metrajele dintre capitole. Şi dacă veţi zîmbi după 8–9 ore de muncă în universul Mafia înseamnă că axioma orice bug devine la un moment un feature este valabilă…

ISSN 1584-1715


 

© marţi 2003-2005, hosted by altair net