nr. 6-7 (147-8)
29 iulie 2003
 

Cosmin Constantin

mi s-a părut că văd pe cineva cu coif

     Nebunie mare a fost, domnule, vara asta! Ce călduri, ce aglomeraţie, ce mai… trebuia să fug şi am fugit. Am ajuns într-un tîrziu la Sighişoara, mai exact la Festivalul de Artă Medievală Sighişoara 2003. Ploaie torenţială, lume colorată, curăţel, frumuşel, am rămas, de ce să nu rămîn? Promisiuni veneau din toate părţile, totul se desfăşura sub mult prea înaltul patronaj al preşedintelui României, domnul Ion Iliescu, am zis eu că o să fie frumos, la fel ziceau şi ei. Trebuie să recunosc acum că mai văzusem şi situl festivalului şi că nu am ajuns acolo chiar aşa, întîmplător. Ştiam că organizatorii au într-adevăr intenţii dintre cele mai sănătoase şi am sperat că poate le iese. Trezirea, prietene! eşti tot în România, aici lucrurile nu se schimbĂ peste noapte. Adevărat, nu eram într-o Transilvanie medievală şi nici ei nu au reuşit să ma convingă că aş fi. Ca de obicei, putem să avem fonduri, putem să avem invitaţi, putem să ne dăm şi de trei ori peste cap că lucrurile tot nu vor arăta aşa cum le-am imaginat şi cum, la urma urmei, ar trebui să arate.
     Să nu ne înţelegem greşit, cred că s-a făcut cam tot ce era posibil şi nu consider că vina aparţine exclusiv organizatorilor. Mai grav e că lumea venită la festivalul medieval nu a vrut să se complacă într-o stare care l-ar fi putut salva. Mai toţi s-au considerat vizitatori, fără să înţeleagă că acolo nu era un spectacol, ci că toată cetatea era scena manifestării şi că fiecare avea rolul său, de a se învîrti pe acolo, de a bea o bere, două, de a cumpăra cu bani puţini o amintire semi-kitsch, aşa, natural, fără să aştepte ceva, fără să întrebe aproape disperaţi „da’ unde e, dragă, festivalul ăsta?”
     Aşadar, am avut de toate. Teatru a fost, deşi majoritatea pieselor au fost destul de prost scrise şi jucate cu un patos mult exagerat. Sper că teatrul de păpuşi a avut ceva mai mult bun-gust. La aceeaşi secţiune am asistat şi la lupte cu diverse arme, un pic cam forţate şi, slavă domnului, fără finalitate. Muzică veche şi dans – admirabil, singurul inconvenient fiind reprezentat de locaţii, concertele desfăşurate în spaţii închise neputînd beneficia de întregul auditoriu dornic de recitaluri de clavecin sau sonate şi partite pentru vioară barocă. Trebuie neapărat menţionat aici Ansamblul KRLESS, nişte menestreli plini de voie bună din Cehia care au avut un succes imens cu spectacolul „Călători prin Europa medievală”. Au existat, evident, şi trubaduri anonimi care au dat mult farmec cetăţii pe perioada festivalului. La secţiunea de arte şi meşteşuguri am descoperit fel şi fel de demonstraţii, concursuri şi expoziţii de gravură. Nu au lipsit nici meşteşugarii „neoficiali” cu bijuterii, amintiri cu Dracula de la Sighişoara şi îmbrăcăminte adecvată. Nelipsite au fost şi secţiunile civice şi de conferinţe, iar serile s-au încheiat cu concerte de folk, jos, în oraş. Cu toate astea, întreaga manifestare a avut mai degrabă iz de circ sau carnaval decît de manifestare culturală. A mai existat şi un concurs. Echipele au căutat Potirul, pe care în final l-au şi găsit şi cu care deocamdată nu ştiu ce au făcut, zvonuri sînt multe, cert e că echipa cîştigătoare a primit şi un premiu în bani.
     Asta a fost treaba lor, a organizatorilor adică. Treaba noastră a fost să ne cazăm destul de scump, să ne luptăm un pic cu preţurile festive, să ne simţim totuşi bine, să ne chinuim să găsim medievalul într-un festival de artă stop, să ne gîndim că poate la anu’... cine ştie...
     Noapte bună, Sighişoara, oriunde te-ai afla!

ISSN 1584-1715


 

© marţi 2003-2005, hosted by altair net