nr. 6-7 (147-8)
29 iulie 2003
 

Alexandra Radu

 

       


 






 







 








 

 

 

 

 

 




 




 

 

 

 

Raluca Ciochină

un jurnal al rutinei

     Stelian Müller ne-a trimis încă un pasaj din jurnalul său aerostatic, pe care-l vom publica începînd din acest număr. Ceea ce ne frapează, acum, este gradul ridicat al livrescului. Autorul caută sintagme, idei care să impresioneze, nu le reproduce necondiţionat. Aşadar, nu mai este un jurnal cu bază reală, ci e o ficţiune literară datată după acelaşi obicei (zile ale săptămînii sau luni). „MARŢI   NOAPTEA: Sîntem în apă de vreo zece minute, ne luăm în braţe, o sărut, sînul ei îmi rămîne rece pe buze.” sau „JOI NOAPTEA: Stau într-un bar la o masă, fumez, ascult muzică, privesc ringul de dans, trecutul mă priveşte înapoi.”.
     Pe lîngă faptul că diaristul are o relaţie foarte specială cu obiectele, în această a doua parte se sesizează şi un puternic erotism, deşi majoritatea frazelor denotă o viziune infantilă: „IUNIE: Deschid fereastra, îmi pun o mînă pe pervaz, simt aerul de afară, îmi voi scoate şi faţa, renunţ, nu sînt pregătit. JOI: A plouat.”  Femeile sînt reduse la trupuri, la fel cum lumea este redusă la două sacoşe, una cu verze şi alta cu gogoşari. „JOI: În faţa mea, un bărbat cu două plase, mă uit în ele, într-una sînt trei verze mari, în cealaltă, gogoşari şi cîteva mere”. Sînii, gleznele, coapsele, buzele fac parte din outside în acelaşi mod cu tancurile şi valizele străinilor. „VINERI: Ne sărutăm, mă gîndesc la un tanc, ea la ce s-o fi gîndind? MARTIE: Intru în camera ei, sînt nesigur, marginea tricoului îi e pe coapse, se întoarce spre mine: Ţi-am făcut cafea.” sau „JOI: Fata se apropie, îi privesc coapsele, ştiu că nu au legatură cu mintea ei.”
     Impresiile pe care le degajă lectura textului conturează personajul ca pe un autist… ironic care înregistrează totul la timpul prezent, deşi scriitura pare a evoca evenimente trecute. „SÎMBĂTĂ: Tipa e lîngă mine, cînd ţipă la prietena ei, craniul meu funcţionează ca o cutie de rezonanţă.” sau „SÎMBĂTĂ: O strîng uşor de mînă, îi spun în gînd: We’re in a war here”. În rest, stilul se păstrează, deşi poate ar trebui diversificat. Căci aşa devine rutină, un jurnal al rutinei.

ISSN 1584-1715


 

   


© marţi 2003-2005, hosted by altair net