nr. 6-7 (147-8)
29 iulie 2003
 

Radu Nichitescu

planul sinuciderii perfecte

     M-am gîndit de multe ori să mă sinucid, să termin suferinţa pe care o resimt permanent şi care aparent nu are soluţie. Încă mă mai gîndesc, dar sînt sigur că nu o voi face niciodată. Cu siguranţă niciodată. Însă doar gîndul că ai putea să o faci, să se oprească totul pentru tine aşa într-o secundă, este foarte reconfortant. Faptul că ai această soluţie de a termina cu tot ceea ce ştii pe mine mă încălzeşte şi probabil mă face să continui. Şi apoi, de ce să o faci? De ce să nu înlături ceea ce te doare şi să faci exact ceea ce îţi doreşti? De ce să treci într-o zonă necunoscută, care, la urma urmei, poate că este mai ostilă, mai dureroasă?
     M-am întrebat de multe ori ce înseamnă o sinucidere perfectă. Cum s-ar putea realiza, pe cine ar implica, cît timp ar dura. M-am gîndit că ar fi probabil de realizat de către oamenii retraşi, singuri, fără prieteni, fără familie, fără oameni care să sufere după dispariţia lor într-un astfel de mod. Şi atunci metoda în sine ar conta mai puţin. Un pistol sau un etaj superior celui de cinci, asta pentru a elimina suferinţa şi un eventual eşec.
     Eu însă am descoperit planul sinuciderii perfecte şi sînt dispus să îl vînd. Să îl vînd proştilor care nu se gîndesc la sinucidere dar nici la altceva, să îl vînd la supermarket, în benzinării, prin tele şi e–shopping. Din păcate l-am descoperit prea tîrziu. Au fost alţii înaintea mea care l-au mai descoperit şi din banii cîştigaţi din drepturile lui de vînzare au strîns o avere îndeajuns de mare pentru a susţine în cel mai mare lux încă zece generaţii de moştenitori. Astfel, planul sinuciderii perfecte este multiplu, de la cel mai ieftin pînă la cel mai scump, ambalajul diferă, conţinutul, sfîrşitul, soluţia, metoda, sînt toate aceleaşi. Oamenii îl cumpără, aproape toţi oamenii, de la cel mai mare pînă la cel mai mic. Şi toţi, absolut toţi sînt al naibii de mulţumiţi, nici o plîngere, continuă să respecte planul cu cel mai mare interes şi o plăcere intensă, savuroasă. Adevărul este că a fost un plan foarte reuşit, cel mai bine realizat de pînă acum, şi mă întreb dacă îl puteam eu face mai bine. Dacă foloseşti planul sinuciderii perfecte nu o să te doară, nu vei simţi nimic şi mai mult decît atît, nu vei face pe nimeni să sufere. Dar pe departe cel mai interesant lucru din toată această afacere este că planul sinuciderii perfecte este de o subtilitate extraordinară, îşi urmează cursul fără să realizezi sau să îţi mai aminteşti că odată, demult, l-ai pornit, ai apăsat un buton şi gata.
     Ai trecut de acel moment al alegerii şi acum nu îţi mai aduci aminte şi dacă se întîmplă totuşi să citeşti articolul ăsta începi să scormoneşti în minte şi să te întrebi de ce buton vorbesc şi la ce mă refer, la ce plan al sinuciderii perfecte ai dat tu drumul şi acum nu mai ştii? Astea sînt aiureli, zici tu. Ţi-am zis, planul ăsta este de o subtilitate extraordinară. Stai liniştit, poţi ieşi din el, te poţi vindeca şi e chiar uşor şi e chiar sub ochii tăi. Dar pentru asta va trebui să te întîlneşti cu mine şi să discutăm. Eu îţi voi spune cînd ai apăsat butonul, tu îţi vei aminti, te vei lumina la faţă, dar asta la urmă, pentru că primul lucru pe care ţi-l voi cere cînd ne întîlnim sînt banii. Căci totuşi am găsit o soluţie. Dacă e prea tîrziu şi inutil să mai vînd planul sinuciderii perfecte este totuşi profitabil să vînd antiplanul sau cum s-o numi, căci nu am mai văzut pe nimeni făcînd asta pînă acum.
     Deci, să îţi dau numărul meu de telefon?

ISSN 1584-1715


 

© marţi 2003-2005, hosted by altair net