Mai întîi cîteva precizări:
1. nu sînt analist de politică internaţională. Nu studiez nici la facultate
şi nici nu (mai) este o pasiune de a mea acest studiu;
2. atunci această rubrică nu este o rubrică stricto sensu de analiză
a problemelor globale;
3. şi totuşi se numeşte weltpolitik; şi totuşi se va numi
weltpolitik pentru că nu o să-i mai schimb numele;
4. ce încerc eu să fac aici este o privire asupra lumii în care trăim (fie
că ne place fie că nu, fie că am vrut fie că nu), deocamdată trăim în lumea asta
şi trebuie să încercăm măcar să o înţelegem; asta dincolo de retorica
politicienilor sau a analiştilor politici;
5. conceptul acestei rubrici a fost să abordez partea „umană” din tot ceea
ce se întîmplă pe glob, efectele deciziilor politicienilor, efectele analizelor
analiştilor (ar merita un viitor articol pe această temă) asupra oamenilor;
adică ceva la nivelul discuţiilor din fierăria lui Iocan, unde nişte „oameni de
pe stradă”, aşa cum sîntem numiţi cei mai mulţi dintre noi, în discursurile lor,
de politicieni, privesc cu mirare lumea în care se întîmplă să trăiască pentru
că nimeni nu şi-a ales unde să se înască
6. rămîne de văzut care perspective contează mai mult, şi care se apropie
cel mai mult de “realitate”: aceea a celor care citesc marţi.ro sau a acelora
care sînt la curent cu toate comentariile & deciziile politice “serioase”;
7. uneori am impresia că un ziarist trimis pe teren la Bagdad a înţeles mai
mult din acest război decît cel mai erudit analist de teoria relaţiilor
internaţionale de la Cambridge, care a privit conflagraţia dintre cărţile lui &
şi-a scris analizele la „adăpostul” unui pahar din cel mai bun whiskey;
8. cu punctul anterior am intrat în „carnea” acestui articol;
9. care se fundamenteaza pe o întrebare-două
10. care perspectivă?
11. cine priveşte (analizează evenimentul) şi cu ce scop?
12. adică – nu vă impacientaţi pentru că nu vă spun nimic nou – nu a
existat un singur război din Irak ci mai multe;
13. şi nu mă refer la războiul informaţiilor, nici la cel psihologic, nici
la cel economic, nici la cel…;
14. ci la faptul că diversitatea perspectivelor a dat numărul războaielor
din Irak;
15. aşa că putem sta liniştiţi;
16. adevărul e pe mîini bune;
17. aşa că mă întorc şi vă întreb: dacă ar fi să vorbim despre relaţii
internaţionale în această rubrică trebuie să-mi spuneţi la care relaţii
internaţionale anume vă referiţi;
18. pînă vă gîndiţi dvs la asta iată încă două subiecte de reflecţie,
scurte:
19. problema asta a weltpolitik-ului e aşa o a dracului cestiune încît
numai încercarea simplă de a-i fixa limitele te aruncă în deznădejde;
20. astfel relaţiile internaţionale sînt studiate din perspectivă istorică
(mai multe istorii, binenţeles), economică, diplomatică, politică & mai nou din
perspectiva relaţiilor publice (asta da, studiez la facultate);
21. dovadă că analiştii serioşi (oare cîţi dintr-ăştia or fi) se axează
toată cariera pe o singură problemă anume: conflictul palestiniano-israelian,
coreea de nord, irlanda între catolici şi protestanţi etc;
22. dovadă Armand Goşu care în 22 analizeaza numai probleme ce implică
Rusia;
23. vorbăria la general a murit de mult printre analiştii serioşi, cu toate
astea la revista marti.ro noi sîntem oameni şi nu trăim numai într-o zonă sau
problematică anume, deci ne permitem să vorbim „global”;
24. şi a doua problemă la care vă invit să reflectaţi împreună cu mine, cu
noi: Sever Voinescu este unul dintre acei băieţi serioşi despre care vă spuneam;
iată cum işi încheie articolul din Dilema nr 527: „…[şcolile de ştiinţe
politice] nu mai pot produce idei care să schimbe lumea pentru că lumea însăşi
se schimbă după reguli pe care nici chiar aceste şcoli nu le înteleg pe de-a
întregul”;
25. de fiecare dată cînd doriţi să citiţi această rubrică gîndiţi-vă că e
scrisă de un personaj camusian care priveşte pe geam ore înşir, într-o după
amiază toridă, lumea în care trăieşte şi notează ce vede sau ceea ce crede că
vede;
26. şi vă invită să faceţi la fel cînd aveţi timp;